Wicked Games

Inca o zi proasta

La un moment dat am pierdut controlul volanului si am intrat intr-un pom. Tot ce imi amintesc, e ca dupa lovitura am auzit sirene de salvare.

M-am trezit intr-un loc diferit fata de camera mea, vedeam un tavan diferit, si inca eram ametita. Am dat sa ma ridic din pat dar ceva parca ma tragea inapoi de mana.
-De ce te-ai ridicat? A intrat grabita o asistenta, a venit langa mine si m-a intins la loc in pat. Ai nevoie de odihna.
-Dar ce s-a intamplat? Si unde sunt? Eram complet nedumerita.
-Esti la spital, scumpo. Nu iti amintesti?
-Nu. Ahhh... si imi mut mana spre cap din cauza durerii.
-Ma duc sa il chem pe doctor. Stai aici...intinsa.
Dupa ceva timp a venit doctorul si mi-a dat un calmant. Am mai stat 2 zile la spital preventiv, cum spun doctorii. Cred ca aveam nevoie de cateva zile de liniste. Acasa aveam problemele mele cu maicamea si taicameu, plus...Mike. Inca nu vroiam sa plec acasa, desi mirosea a spirt si medicamente. Urasc mirosul de spirt!
Cand am iesit din salonul meu, prima data am dat ochii cu tata. El nu a venit sa ma viziteze cand eram in spital. Statea pe hol..halal tata. Avea genul ala de privire: "Sunt foarte dezamagit de tine!"
Ma facea sa ma simt prost. Ma uitam la el, speriata, pentru ca nu stiam ce se va intampla. Am mers spre usa de la intrare unde era o masina de politie parcata in fata spitalului.
-Katherina Johnson? Intreba o mahala de om care era rezemat de masina politiei.
-D..Da. Trebuie sa recunosc ca eram putin speriata.
-Ma tem ca va trebui sa veniti cu mine la sectie. Si deschide usa din spate a masinii.
-Pot sa vin si eu? Spune tata si imi pune mana pe umar, parca incercand sa ma opreasca pana va primi un raspuns.
-Sunteti tatal?
-Da. Si politistul ii face semn sa vina.
In masina simteam ca mor. Tata avea o fata de parca vroia sa omoare pe cineva. Imi fac putin curaj si murmur ceva.
-M...mama va veni la sectie?
-O sa o sun cand ajungem la SECTIE. Si accentueaza ultimul cuvant, cat sa ma faca sa ma simt vinovata...a mers.
Am ajuns la sectie si m-am dat jos din masina, speriata. Merg inainte cu pasi marunti, cu mainile pe langa corp, transpirand din cap pana in picioare. Mi-as fi sters fruntea cu bluza, dar eram prea speriata ca sa mai misc. Politistul ne-a deschis usa si ne-a condus intr-o camera destul de mica, cu o masa si 3 scaune, iar langa era un aparat de filmat pentru a inregistra interogarea noastra.
Politistul mi-a pus multe intrebari...de ce m-am urcat in acel taxi, beata. Daca stiam macar sa conduc, chiar daca asta nu avea prea multa relevanta. Am stat in camera aia cel putin o ora. Dupa, usa s-a deschis brusc si au intrat inca doi politisti care m-au pus sa ma ridic, m-au controlat prin toate buzunarele iar apoi...mi-au pus catusile. Am cobort la subsol, pe un hol lung , plin de celule. Stiam deja ce urma sa se intample, stiam ca in una din acele celule imi voi petrece urmatorii 20 de ani, cel putin.
Cred ca au mai trecut vreo 40 de minute, pana aud niste pasi. Il vad pe tata printre gratii, se apropie usor de gratii, imi arunca o privire nervoasa si apoi face loc politistului sa treaca. A scos cheia din buzunar si a deschis usa.
-IESI! zbiera de parca nu eram fix in fata lui, doar ca ne mai desparteau gratiile.
-Pot sa plec?
-Da...misca pana nu ma razgandesc.
Ies din celula si cand trec pe langa tata nu ma uit la el decat cu coada ochiului. Imi era prea rusine.
La iesire ne asteapta mama. Perfect...acum o sa iasa scandal si la sectia de politie.
Ma opresc in fata ei si ridic privirea spre ea.
In secunda doi, obrazul meu face contact cu palma rece a mamei. Eu imi las capul in jos si o aud ca murmura ceva, incet cat sa nu o auda nimeni inafara de mine.
-Asteapta in masina!
Nici nu stau pe ganduri... trec pe langa ea, avand inca capul in pamant, si ma duc direct la masina, de data asta masina avea motorul incis...pentru orice eventualitate. Pe bune?... pana si in momentele astea imi arde de glume. Bravo Kat.
Dupa ceva timp ajungem acasa. Eu ma duc direct in camera mea, intru in baie, ma spal pe maini si pe fata, iar apoi stau pentru cateva momente si ma uit in oglinda. Ma uit la parul meu negru, care era ciufulit si murdar. Ma uit la ochii mei caprui si nu imi vine sa cred ca imi vad reflexia. Acel copac pe care l-am lovit putea sa fi fost un om. Eu puteam fi moarta acum.
Ii aud pe ai mei cum intra in camera.
-Stai jos! Mama va fi nemiloasa de data asta.Uite...cred ca esti constienta de ce ai facut. Si ca ai fi putut sta in inchisoare pana te dadeai cu capul de pereti. In momentul ala am ridicat brusc capul catre ea.
-Vrei sa spui ca...
-Vreau sa spun ca ti-am platit cautiunea.
-Poftim? De unde ati facut rost de atatia bani?
-Am vandut casa, Katherine. Atunci parca mi s-a oprit inima in loc. Cu jumatate din suma am platit cautiunea...si cu cealalta jumatate...vom pleca din tara.
-POFTIM?!
-Degeaba te agiti...am cumparat deja biletele de avion. Fa-ti bagajele...maine plecam.
Mama a iesit din camera, dar tata a ramas.
-Am avut incredere in tine...si tu ce ai facut? Ai baut pana te-ai spart iar apoi te-ai urcat, nu. Defapt ai FURAT o masina. Tu te gandesti la ce consecinte ar fi putut fi? Daca loveai pe cineva.
In momentul acela, o lacrima mi s-a prelins pe obraz.
- Am realizat...ca degeaba te pedepsim, sau zbieram la tine. Va fi in zadar. Hai sa vedem cum te vei descurca cu germana.
A iesit din camera si a trantit usa. Am incercat sa imi stapanesc lacrimile, dar nu am putut. Ce altceva mai puteam face? Era oricum prea tarziu. Mi-am dat jos troler-ul de pe dulap, l-am umplut cu toate hainele mele, laptopul deasupra, cateva sampoane, fardurile. In alta geanta mai mica mi-am pus toate pozele si lucrurile din camera, iar in geanta mea de zi cu zi mi-am pus cateva lucruri mai importante.
M-am pus la culcare mai devreme decat sunt obijnuita, dar nu puteam sa adorm. Eram doar eu cu pasarea care statea tot timpul la geamul meu. Ma duc la geam, il deschid, ies pe acoperis unde obijnuiam sa stau cand eram mai mica. Ma uitam la stele si visam sa fiu cea mai populara fata din scoala, sa vorbeasca toata lumea de mine. Acum chiar ca o sa fiu... dar nu exact cum ma asteptam.
M-am dus inapoi in pat dupa o vreme. Am reusit insfarsit sa adorm cand ma trezesc brusc, respirand greu de parca cineva ma strange de gat. Apoi simt o durere insuportabila in palma. Imi pun mana la gura pentru a nu tipa de durere. Ma uit in palma stanga si observ cum apare un M , parca facut cu lama unui cutit incins. Parca soarta isi batea joc de mine. Prima data m-am speriat, m-am dus repede sa caut niste bandaje si dezinfectant in geanta. Mi-am dezinfectat rana...sau ce naiba o fi, ca inca nu imi dau seama cum s-a intamplat asta. Dupa bandajez bine si ma pun la culcare. Pentru un minut am crezut ca poate e un vis. Sa ma culc la loc si dimineata nu o sa mai am nimic.

E dimineata! De data asta nu m-a trezit mama, nici tata, nici ceasul...m-am trezit din cauza unei ciori care era la geamul meu si dadea din aripi. M-am speriat rau.
-Ce dracu?! Imi amintesc foarte bine sa am inchis geamul. M-am ridicat din pat si am inchis geamul.

Din greseala, privirea mi-a sarit catre mana. Si am inceput repede sa desfac bandajul. M-ul ala afurisit era inca acolo.
-Poate chiar am visat. Cred ca m-am taiat cand am lovit copacul ala.
Eram inca speriata. Dar bu vroiam să a arat asta chiar daca eram singura in camera. Pur si simplu mintea mea nu vroia sa accepte ce a trait aseara. Dar de ce tocmai M?

Ma duc jos sa mananc. Mama si tata nu erau nicaieri, dar am gasit un biletel pe frigider: "Noi mai avem niste treburi de rezolvat inainte de plecare. STAI IN CASA!"

OK...deci sunt singura acasa, cu o rana pe care nu imi amintesc sa mi-o fi facut si mai e si cioara aia...de ce se intampla toate astea de la un timp? Cred ca sunt cea mai ghinionista fata fin lume.
Imi pun niste cereale intr-un bol si le mananc cu lapte. Apoi ma duc sus sa gasesc ceva de facut. Imi caut o tigare prin geanta, o aprind si insfarsit, dupa atatea zile de stres, am si eu un moment de liniste. In timp ce imi fumez tigarea langa geam ma uit pe Facebook sa vad ce am pierdut in ultima vreme. Imi sare in ochi o stire cam ciudata.
-"Atacuri animalice in Bucuresti. Atacurile au inceput ieri, si pana acum avem doua victime cu rani serioase in zona gatului. Politia a investigat si a dat de banuit ca un leu scapat de la zoo e de vine. Pentru orice eventualitate, stati cu ochii in patru."
Wow...ce minciuni mai pot inventa si oamenii astia cand nu au inspiratie.

Nu mai pot sta in casa...simt ca innebunesc. Trebuie sa ies din casa. Ma imbrac intr-un trening, imi iau niste adidasi, imi indes telefonul in pantaloni, iau mingea de baschet si am plecat la sala de sport. Nu multi stiu asta despre mine...dar eu am o pasiune foarte mare pentru baschet. Odata am concurat la meciuri, cantonamente si chiar am castigat cateva medalii. Dar la un moment dat m-am lasat. Nu stiu de ce...dar pur si simplu simteam ca nu ar trebui sa imi irosesc viata pentru a juca baschet. Acum...mai joc ocazional baschet la o sala de sport...de obicei nu e nimeni acolo.

Ajung la sala si spre uimirea mea era ceva lume. Ma pozitionez in fata unui cos si incep sa arunc. Din greseala am scapat mingea si am vazut doar un picior care a oprit-o. Imi ridic privirea si incepe sa imi bata inima mai tare.
-Mike. Reusesc sa spun ceva desi chiar nu vroiam sa zic nimic.
-Hei...ăăăm..ce faci tu pe aici?
-Pai in caz ca nu stiai...imi place baschetul.
-Nu stiam...
-Nici nu e de mirare...niciodata nu ti-a pasat de mine.
-Heiii...ce faci? Acum imi scoti ochii pentru ca ti-am dat papucii? Nu e mare lucru. O zicea de parca tocmai a scapat de un tricou vechi.
-Nu iti scot ochii. Ma apropii cu un pas de el si continui ce am de zis. Iti spun doar adevarul care trebuia sa ti-l spun de cand ne-am despartit. Deja am inceput sa ridic tonul.
-Woahhh...usor...nu vreau sa stiu nimic. Hmm...tipic...niciodata nu l-a interesat.
-Nu!... trebuie sa iti spun acum...inainte sa plec...
-Pe bune? Chiar atat de mult m-ai iubit incat te muti din oras? ...Din cauza mea?
- In primul rand...nu ma mut din oras, ci din tara. In al doilea rand...eu nu vreau sa plec. Ai mei ma obliga...defapt, sti ce? Nici nu stiu de ce imi mai racesc gura cu tine...oricum nu iti pasa. Am luat mingea de sub piciorul lui si am plecat.

Am ajuns acasa, m-am schimbat in blugi si o bluza pentru ca trebuia sa plecam cat de curand. Dupa 5 minute au venit si ai mei.
Mi-am luat toate lucrurile, si m-am mai uitat odata la casa...pentru ca stiam ca o sa o vad pentru ultima data. Am pus toate bagajele in masina si am plecat spre aeroport. Cand am coborat din masina, tata a observat bandajul de la mana mea.
-Ce ai la mana?
-Aseara cand impachetam lucrurile m-am taiat din greseala cu foarfeca....nu e nimic important.

Am intrat in aeroport, si ma uitam pe geam la cum pleaca si vin avioanele. Stiam ca odata ce ma urc in avionul ala, viata mea va fi distrusa...dar pana la urma nu aveam de ales. Mi-am luat inima in dinti si am urcat in avion. Am decolat...vedeam tot Bucuresti-ul. Pana si casa...fosta mea casa... pun usor mana pe geam si soptesc:" imi va fi dor de tine...oricat de galagios si murdar ai fi". Atunci mi s-a prelins o lacrima pe obraz...dar am sters-o rapid.

Ce parere aveti de capitolul acesta? Daca v-a placut dati un like ☺👍👍👍