Wicked Games

Tipul misterios

Gata... Eram hotărâtă. Ma duc sa îi spun totul lui Andy. Poate el ma va înțelege...sau ma va crede nebună. Am ajuns în fata casei lui și am scos din geanta cheia care mi-a dat-o, am tras aer adânc în piept și am descuiat ușa. Am intrat ușor în casă și mi-am lăsat geanta pe hol.
-Andy! Ești acasă?
-Kat...s-a intamplat ceva? Iese el din baie speriat. Nu se astepta sa trec pe la el.
-Da. Ceva foarte grav.
-Hai stai jos. Zi-mi, ce s-a intamplat? imi zice el indreptandu-se catre canapea.
-Cand am ajuns astazi acasa si m-am dus in camera mea, toate lucrurile mele erau dezordonate, tablourile daramate, sertarele aproape rupte...
-Si sti cine a facut asta?
-Nu...dar uite ce am gasit pe unul dintre pereti. Si i-am aratat poza cu M-ul de pe perete.
-Stai...asta seamana cu semnul din palma ta.
-La perfectie. Oricine ar fi intrat aseara in camera mea, sigur mi-a facut semnul asta in palma.
-Dar...de ce?
-Nu stiu. Andy, incepe sa imi fie frica.
-Hai la politie.
-Da....cu ce dovezi?
-Poza...
-Asta nu va dovedi nimic. Nu stim cum arata huliganul, nici cum il cheama...
-Ce ai facut cu chestia aia de pe perete.
-Am acoperit-o cu un tablou... Si pana la urma, nu dezordinea din camera ma inspaimanta cel mai tare... pe perete era sange.
-POFTIM?!
-Da...m-a apucat de mana si m-a dus in bucatarie.
-Ce naiba te-a apucat?
-Uite...eu o sa iti dau o cutie de ceai, si tu trebuie sa imi promiti ca o sa il bei de cel putin 2 ori pe zi...
-Eu cred ca nu ai inteles...sunt speriata nu racita.
-Asculta-ma...cred ca stiu ce se intampla, dar trebuie sa ai incredere in mine. Ok?
-Ar fi bine sa merite...urasc ceaiul. Zic eu si ii iau cutia cu pliculete de ceai din mana.
-Verbina...ce naiba de planta mai e si asta? Nu am mai auzit de ea.
-Stai linistita...nu are absolut nici un gust...doar il dizolvi in apa si o pozi bea, sau sa o pui in mancare. Nu te afecteaza cu nimic.
-Si cum ma apara planta asta de huliganul care s-ar putea sa intre si astazi la mine in camera?
-Doar ai increder. Inca ceva...hai cu mine. Mergem la cumparaturi.

Reactia lui Andy chiar m-a speriat...poate doar isi face griji...dar nu prea cred ca e doar asta.
Ne-am dus in oras sa luam ceva. Nu stiu inca ce...dar presimt ca voi afla. Orasul in care locuiesc eu e destul de mare. Si cel mai mult imi place centrul pentru ca e pur si simplu plin de magazine, si intre magazine sunt stradute inguste unde arunca oamenii gunoiul si unele dintre ele duc la intrarea din apartamente. E totul intr-un stil asa de...vechi, dar in acelasi timp frumos.
Cum mergeam noi grabiti pe strada ma uitam prin jur la oameni, la magazine. Dar deodata am intrat din greseala intr-un om, care credeam ca e Andy...dar nu era el pentru ca ajunsese cu mult in fata mea.
-Scuze...acel om s-a dat putin mai in spate ca sa poata vedea peste cine a dat. Am observat ca nu e Andy si m-am corectat repede. Sorry.
Acel om se uita la mine cu un zambet mare pe fata si imi zice...
-Nu...tu sa ma scuzi. Eram cu gandul in alta parte...
-Mda...si eu la fel. Defapt, cautam pe cineva.
-Klaus...incantat. Imi ia mana si mi-o saruta ca un gentleman.
-Katherine...dar imi poti spune Kat.
Acum incep sa ma bucur ca s-a bagat in mine... e atat de chipes, cu par blond, ochi albastri si are asa un zambet fermecator.
-Cred ca ar trebui sa plec. Am niste treaba.
-Ai grija...sa nu te mai bagi iar in cineva.
-O sa am.
M-am grabit sa il caut pe Andy dar nu il vedeam nicaieri...parca l-a inghitit pamantul. Mi-am scos telefonul din buzunarul blugilor si l-am sunat.

*C.T.*

-Andy...unde ai disparut? Nu te mai vad.
-Sunt in fata H&M- ului...
-Ok...vin acum.

M-am indreptat spre el si apoi a rasuflat usurat.

-Ok...haide. Am ajuns.
-De ce am venit la H&M?
-Nu mergem la H&M... Apoi m-a luat de mana si am intrat intr-un magazinaj care era pe una dintre stradute.