Wicked Games

Nu pot sa cred...

*Kat P.O.V.*

Cand am intrat in casa, observasem pe cineva care statea fix in mijlocul sufrageriei. Un barbat bine facut, inalt, cu par saten si ochi caprui. Pur si simplu statea acolo si zambea uitanduse cand la mine, cand la Klaus. M-am uitat la fata lui Klaus...era total confuz si speriat. Stiu ca e foarte straniu...dar cred ca l-am mai vazut undeva. Poate doar mi se pare. Si pana la urma, cum a intrat in casa?!. Incep sa fiu si eu confuza.

-Ti-am lipsit....frate? Deci el e Elijah.
-Ce cauti tu aici? L-a intrebat Klaus, inca confuz.
-Am venit sa va vizitez. Spune Elijah cu un zambet pe fata.
-Cum ai iesit din...sti tu ce?
-Dar de ce nu spui cu voce tare? Vroiai sa spui "cum ai iesit din sicriu"?
-Stai, ce? Tocmai ai spus sicriu?! Am spus eu mirata si foarte confuza.
-Kat...dute sus, te rog!. Imi spune Klaus, avand privirea fixata pe Elijah.
-Nu iti face griji, Katherina... Oh mama...ce frumos a spus "Katherina". Are un accent atat de frumos. Iubesc accentul fratilor astia. Sunt doar niste glume de ale noastre. Zice el, zambind in continuare.
-Tu trebuie sa fi Elijah, corect? L-am intrebat eu.
-In carne si oase.
-Klaus mi-a spus multe despre tine si Rebekah. Nici nu am terminat bine propozitia ca telefonul lui Elijah suna.
-Vorbind de diavol.. Spune Klaus cu un mic zambet pe fata si gesticuland cu mana. Apoi Elijah a raspuns la telefon.

-Rebekah.....da, e chiar langa mine dar nu cred ca vrea sa vorbeasca acum.....atunci ne vedem maine. Dupa ce Elijah a inchis telefonul si l-a bagat in buzunarul de la pantaloni.
-Stai sa ghicesc... spune Klaus, punandu-si mainile la spate si facand cativa pasi catre Elijah. Marcel v-a ajutat.
-Nu... defapt nici noi nu stim cine ne-a...ajutat. Ma uitam confuza la ei pentru ca habar nu aveam ce se intampla.
-Sti...a inceput Elijah sa vorbeasca. Au cam trecut cateva luni pline...oare se repeta cumva istoria, frate? Spune Elijah facand un pas catre Klaus dar uitandu-se la mine.
-Elijah taci!. Se rasteste Klaus la el.
-Va trebui sa afle pana la urma adevarul.
-Stiu...dar nu acum. Ma uitam la fata lui Klaus care era rosie de furie. Dar Elijah inca zambea...
-Ăăm...Elijah. Vrei ceva de baut? Chiar daca urasc sa intervin in discutii, devenea foarte tensionant.
-Eu tocmai plecam...a fost un drum destul de lung.
-Daca vrei poti sta aici peste noapte.
-Mi-ar face placere, dar nu cred ca pot spune acelasi lucru despre Klaus.
-Sigur gaseste el un loc unde sa doarma. Imi zice Klaus.
-Defapt...stau in casa din padure. Sunt sigur ca Niklaus isi aminteste de acea casa.
-Bine...atunci ne vedem curand. I-am spus eu lui Elijah.
-Fi sigura ca o sa ne vedem. Imi spune el, apoi pleaca.

-Fratele tau e de treaba. Spun eu incercand sa fiu draguta, dar amandoi stiam ca a fost un moment destul de...ciudat.
-Sa nu il judeci la prima vedere. Elijah are o inima buna, dar poate fi cateodata si gelos, arogant, sadic... imi spune Klaus uitandu-se fix in ochii mei. Sunt sigura ca aceasta vizita a lui Elijah nu l-a prea incantat pe Klaus. Oare de ce se urasc atat de mult? Chiar as vrea sa stiu toata povestea.
-Ma rog...tu sti mai bine. Doar e fratele tau. I-am spus eu. Vezi?...ti-ai facut griji degeaba.
-In legatura cu ce? Ma intreaba el confuz.
-Credeai ca nu o sa te poate ierta pentru...orice ai fi facut tu. Dar parea destul de fericit sa te revada. Am spus eu, schitand un mic zambet pe fata. Sunt sigura ca si Rebekah te-a iertat deja.
-Nici unul din ei nu m-a iertat...oricat mi-as cere iertare, ei nu vor putea uita niciodata ce le-am facut. Si cu prima ocazie m-ar omora pe loc. Vocea lui era asa de deprimata. Se vede cat de mult tine la familia lui.
-Hei.. nu vorbi asa. Oricat de mult v-ati certa voi, tot frati ramaneti. Fratii trebuie sa stea uniti, orice ar fi. Klaus are nevoie de sprijin. El m-a ajutat enorm, atat fizic cat si emotional. Acum e randul meu sa il fac sa zambeasca. Chiar daca nu pot rezolva situatia intre ei 3, macar pot sa il sustin.