Andy e un tip de treaba. Bine, poate injura...dar pana la urma cine nu o face in ziua de azi?
Partea buna e ca am un roman de partea mea. Daca cineva s-ar lua de mine, el ar injura in locul meu. E chiar fain sa ai un prieten care te poate intelege. Au trecut doar 4 saptamani de cand ne-am cunoscut, dar parca il stiu de o viata. Parul ala negru care se ascunde sub sapca aia pe care scrie N.Y., ochii aia caprui pe care nu ii vad tot timpul clar din cauza fumului sau ametelii.
Ce?! Nu...nici vorba sa ma indragostesc de el. Chiar nu ma pot vedea cu el impreuna. Nu ca nu as putea, doar ca el e ca fratele meu.
Timp de 4 saptamani, de cand il cunosc pe Andy, am aflat destul de multe despre el. El chiar nu vroia sa vina in Germania, dar era nevoit. Parintii lui au murit intr-un accident de masina si a mai ramas doar unchiul lui care e si el aici. Din cate a aflat el, accidentul nu a fost chiar un accident. O veche cunostiinta de familie a intrat cu masina in ei intentionat. Si de teama sa nu pateasca si Andy ceva, unchiul lui l-a adus aici.
In alta ordine de idei, m-am acomodat si eu aici. Am invatat putina germana, dar nu destula incat sa ma descurc singura.
-Hei, ce ora ai acum? Il intreb eu.
-Mate. Zice el pufaind. Tu?
-Germana cu Fr.Bick.
-Nu am nici un chef de mate.
-Te inteleg.
-Hei...am uitat sa iti spun ceva.
-Ce? Intreb eu curioasa.
-Pai...mi-am inchiriat un apartament.
-SERIOS? Ce misto de tine...eu inca mai strang bani.
-Daca vrei, hai astazi pe la mine. E deja gata.
-Poftim? Cum de ai mobilat-o asa repede?
-Paaaai...unchiul meu avea niste mobila in garaj si mi-a dat-o mie. Bine, nu e gata de tot, dar e buna de locuit in ea. Imi mai trebuie cateva mici detalii.
-Ok...atunci astazi o sa trec pe la tine. Da-mi adresa.
Atunci a scos un pix din buzunar ( nu stiu de ce il tinea acolo), mi-a luat mana, a ridicat maneca si a scris strada si numarul.
-Esti nebun? Stai la cateva strazi distanta de mine.
-Pe bune? Nu mai spune. Zice el cu un zambet pe fata.
-Deci sti unde locuiesc.
-Am si eu cunostintele mele. Mdap...zambetul ala inca era acolo.
*se suna*
-Ei...macar eu nu am mate. Am inceput sa rad si ma indreptam spre intrare.
-Sti...eu in locul tau as fugi. A inceput si el sa rada si venea spre mine. Am dat sa fug dar el m-a prins si imi ciufulea parul.
-Nu parul! Sti ca imi iubesc parul. Imi da drumul si avea asa o privire funny.
-Mai mult decat pe mine?
-Mmm...da. De data asta, nu a mai reusit sa ma prinda. Am intrat in scoala, el era in spatele meu si chiar atunci cand vroia ma ma prinda si sa ma ciufuleasca iar, a observat ca era profa pe langa mine.
-No, acuma ce mai faci?
-Crezi ca daca e profa aici nu iti pot strica freza?
-SCUZE, DAR EU TRE' SA MA DUC LA ORA! Ma indreptasem spre clasa si vorbeam tot mai tare pentru ca, Andy e cateodata surd. Si surd la el inseamna ca aude doar ce vrea. Si de data asta a fost surd :).
Ma duc la banca mea si imi scot din geanta sticla cu apa dar nu apuc bine sa iau o inghititura ca imi aud numele.
*D.T.*
-Kat...venea Fr.Bick spre mine cu geanta ei in mana. Deobicei isi tine acolo foi si toate prostiile.
-Da...
-Ce ora are clasa ta normala?
-Mate. De ce?
-Eu trebuie sa plec, am niste treaba si voi trebuie sa va duceti in clasele voastre.
-Ok. Pe maine. La revedere.
Imi pun sticla in geanta, inchid geanta si ma indrept spre clasa mea normala. Ei bine...se pare ca o sa am mate cu Andy.
Bat usor la usa, deschid si ii spun profei.
-Buna ziua. Profa noastra de germana a trebuit sa plece
-Ok...hai inauntru.
Il caut cu privirea si il vad fix in ultima banca, singur. Asa ca ma duc acolo langa el.
-E liber? Ii zic eu in soapta.
-Pai...deocamda, langa mine sta iubitul meu ghiozdan, dar pot face o exceptie. Rade ca de obicei ca prostul.
Ma asez langa el, imi scot un un caiet care imi pica la mana si un pix. Incep sa scriu ce o scris profa pe tabla si dupa vine unul dintre colegi printre banci si ne imparte niste foi cu exerciti. In aproximativ 5 minute le-am gatat pe toate.
-Wow! Nu mi-ai zis niciodata ca esti buna la mate.
-Ha...lasa-ma cu pretextele astea...ia si copiaza, pana nu ma razgandesc. Ma uit la el si zambesc.Mai erau 2 minute pana se suna, iar eu am dat sa imi ridic geanta de pe jos si sa o pun pe masa, dar am simtit iar durerea aia infernala in palma.
-AHHH... ce naiba...a trecut atata timp si rana asta e inca deschisa.
-Ti-ai dat cu dezinfectant?
-Da normal. De nenumarate ori.
Deschid bandajul si de data asta a inceput sa imi curga sange din rana. Dar eu nu facusem nimic sa se deschida din nou.
-Hai la cabinet. Ma apuca de bratul drept, si ma duce la cabinet.
Era o durere insuportabila. Asistenta mi-a dat cu desinfectant pe rana, cu nu stiu ce pudra, dar nimic nu a mers. Cand presara pudra, nici macar nu se punea pe rana, era ca si cum punea pudra tot in alta parte. Din fericire, dupa ceva timp s-a mai domolit durerea. Ma tot intreb, cum de e inca deschisa rana. Nici acum nu imi dau seama cum m-am putut taia fix in forma de M.
Cand am terminat orele nu m-am dus acasa. M-am dus direct la Andy. Chiar nu aveam chef azi sa dau ochii cu ai mei.Da stiu...iar am facut capitolul asta prea scurt. Dar culmea, mie imi vine inspiratia numa noaptea cand imi pica ochii de somn. Haidi pa 😍😘❤❤💚💚💜💛
CITEȘTI
Wicked Games
FanfictionKatherine, o fata de 19 ani ar da orice sa aiba o viata normala. Oare va putea? Oare misterioasa intalnire a ei cu Klaus o va determina sa renunte?