Wicked Games

A new life

Viata mea urmeaza sa se schimbe. O noua tara, o noua limba, si cine stie ce se va mai intampla acolo.
Zborul a durat in jur de 2 ore, dar parca a fost o vesnicie. In fine...am ajuns in nu stiu ce oras de care nu a auzit nici dracu.

Bineinteles, cum suntem noi...trebuie sa stam la un hotel. E un hotel micut, dar totusi dragut. Cel putin eu am camera mea si ai mei au camera lor. Presimt ca vom sta ceva vreme aici.
Sincer m-as duce sa ma plimb dar nu stiu orasul...dea bea il pot pronunta. Heilc...Hein..heip...eh las-o balta.

Ce as putea eu sa fac intr-un hotel?! M-am dus jos la receptie si am cerut parola de wifi. Pana seara am stat pe Facebook.

Pe la 11 ma pun si eu la somn. Oare maine va exista ceva ce pot face?!

DUPA O LUNA

Wow...noua noastra casa e draguta. Doar ca exista o miica problema. Nu avem paturi. Eh...avem noroc cu niste saltele comandate de pe E-Bay. Of...urasc sa spun asta...dar poate ii voi acorda o sansa orasului asta. Dar totusi, nu mai pot sta in casa. Trebuie neaparat sa ies pe afara.
-Auzi...nu sti un parc prin apropiere?
-Ha...s-o crezi tu ca iesi afara. Zice mama cu un zambet mare pe fata.
-Si ce ma rog ma tine in casa?
-Noi.
-Mda...cum sa nu. Mi-am luat cheile de pe masa, am iesit si am lasat-o sa vorbeasca singura.
Wow...misto oras. E atat de curat si linistit. Nici nu se compara cu Bucuresti-ul. Dar sincer daca m-as putea intoarce inapoi in tara, as face-o.
Am gasit un parc prin apropiere si m-am plimbat vreo ora. Dar dupa m-am plictisit.

Cand am ajuns acasa era deja seara pe la ora 19:00. Deci am mancat si am stat pe telefon pana putin mai tarziu cand vin ai mei in camera.
-Ce?!
-Eu si cu tatal tau ne-am uitat pe internet si am gasit un liceu dragut in care s-ar putea sa fie si romani.
-Nu mersi. Nu am chef de scoala. Si revin la dragul meu telefon.
-Pai e cam tarziu. Luni te duci la scoala.
-STAI ASA! Maine e luni. FUCK IT! Ahh...imi venea sa sparg telefonul.
-Hai nu te mai enerva atata. Doar nu e prima data cand te duci la o scoala.
-Pai e prima zi de scoala din viata mea complet distrusa. O zic de parca nu am mai spus asta de inca vreo 100 de ori.
-Nu mai dramatiza atata, da? Suntem aici din vina ta.
-Da...ce sa zic.

Din nou imi pun aceasi intrebare: "MAI AM DE ALES?" . Normal ca nu. Daca as fi fost in Romania m-as fi dus la club cu Mike si nimeni nu mi-ar fi simtit lipsa la scoala. Aici e totul ca la carte. Urasc tara asta.
M-am ridicat de pe saltea nervoasa si am deschis geamul ca imi era prea cald.
-Sper sa nu ma sperie iar o cioara tampita.

Si bineinteles ca nemtii astia au ore de dimineata...nu puteau si ei sa puna orele de la 12.

De data asta m-am documentat putin si am aflat cum se scrie numele orasului in care ne-am mutat: Bad wimpfen. Ciudat nume. Ma asteptam sa ne mutam si noi in Stuttgart sau Berlin...dar nooo. Trebuia sa stam neaparat intr-un oras uitat de lume. Ma rog...nu mai pot face nimic.

*a doua zi la 6:30 dimineata*

-Kat! Trezirea. Hai la scoala.
-Tu chiar ai innebunit de tot? De ce ma scoli la ora asta? Abia de am reusit sa scot ceva pe gura.
-Ei bine nu eu am facut programul. Dute si cearta-te cu directoarea.
Niciodata in viata mea nu m-am trezit la ora aia. Imi vine sa sparg oglinda...dar nu am asa ceva in baie.
Ma duc eu somnoroasa in bucatarie, imi fac o cafea si o intreb pe mama:
-Auzi...la cat plecam de acasa?
-La 7:30.
-Pe bune? M-ai sculat de la 6:30 cand eu in 20 de minute sunt gata.
Ma intorc in camera, nervoasa si ma pregatest sa nerg la....scoala -_- . Dupa ce imi gasesc cu greu haine, ma duc la geanta mea cu lucruri mai...personale si imi iau de acolo niste bani pe care ii schimbasem deja in euro, trei tigari si o bricheta. Imi pun in ghiozdan un caiet mai vechi in care mai aveam eu ceva scris pe acolo si m-am dus spre sufragerie si ai mei inca se pregateau.
-Pe bune?! Nici maca nu v-ati imbracat?! Ma rezem de un perete si pufai de nervi.
Slava domnului, dupa vreo 20 de minute au terminat si ei.
-Mai bine ma duceam cu autobuzul. Spun eu nervoasa si ies pe usa.
In masina a fost o liniste deplina. Poate erau nervosi dar nu imi pasa. Pana la urma, de cand ne-am mutat a fost vina lor.
Ma uitam pe geam si vedeam foarte multe masini si trafic, dar nu auzeam nici un claxon. Civilizati oamenii astia...dar prea incuiati. Si am citit cate ceva despre legile din germania pe internet. Sunt interesante. Doar ca mai am o problema. De cat timp sunt in Germania nu stiu nici o vorba. Sincer...vreau sa strang ceva bani si sa ma intorc in Romania, imi cumpar un apartament micut si ai mei pot sa ramana in Germania pana se satura. Deja m-am saturat de tara asta.
In fine...sa ne intoarcem la subiectul: "Liceul-Nu voi supravietui nici macar o ora acolo". Drumul a fost destul de intortochiat dar cu ajutorul unui GPS si o harta am reusit intr-un sfarsit sa ajungem. Ca sa fiu sincera, prima data cand am vazut liceul ala eram ceva de genul: " Nici daca ar face in Romania scoli asa frumoase nu m-as duce la ore." Ne-am dat jos din masina si ne-am indreptat spre intrare. Cand am ajuns, nu incepusera orele. Erau destul de multi elevi pe coridoare si toti se uitau asa ciudat la mine. Dea bea de am vazut vre-un tip dragut :). Ne-am dus pe coridor pana cand am gasit directiunea. Dintre toti trei, doar tata stia germana, deci doar el a vorbit. Directoarea m-a intrebat mai multe chestii...dar cine naiba o intelegea? Dupa ce o vorbit taica-meu detali si chestii...cum ar fi in ce clasa o sa ma bage, mediile din Romania si alte porcari. Dupa, directoarea se duce pana in cancelarie sa tasteze ea ceva pe acolo la calculator. Probabil imi baga datele acolo prin fisierele lor.
-Ce a zis? Ii zis in soapta, pentru ca pe holurile alea se auzea si cum respiri.
-Pai...am o veste buna si una proasta. Pe care o vrei prima?
-Zi-o pe aia proasta.
-Esti in clasa a 11-a! Si a ras subtil.
-Misto...nici nu am ajuns bine ca am si ramas repetenta...cu doua clase.
-Nu e ca si cum e prima data cand ramai repetenta. Zice mama usor nervoasa.
-Nu ai ramas repetenta. Anul asta vei invata germana la o profa de aici...dar vei face si ore normale. Pana te acomodezi un pic cu limba.
-Deci practic am doua clase...
-Da...ceva de genul.
-Si vestea buna?
-Ai un roman in scoala.
-Ok.... avem asa un zambet tampit pe fata.
Nu trece bine un minut ca vine directoarea sa ma prezinte clasei mele de a-11-a...adica aia normala.

Sper ca v-a placut. Scuze daca e prea scurta dar zilele astea chiar nu am avut pic de inspiratie. Eh...asta e, se mai intampla.... P.S. Alex... na ca ti-am facut pe plac cu cioara aia. 😂😂😂😂😂😂😂
Maine asper ca voi avea timp sa fac capitolul 4.
Apropo... va multumesc tuturor care v-ati irosit timpul pentru povestea mea no sense. Daca va place si vreti sa continui dati un like si un share. Pup 😚😚😚😚