Stau intinsa in pat si o gramada de ganduri imi patrund in cap,nu ma pot lupta indeajuns cu ele asa ca le dau drumul.
De ce? Ştiu că toate se întâmplă pe pământ cu un scop bine definit. Dar de ce tocmai eu? Şi dacă e aşa, care e scopul suferinţei? Te iubesc. Dar, de ce?. De ce trebuie să îndur acest calvar? Cu ce am gresit? Iubesc aşa cum nu am mai iubit vreodată, iubesc cu sufletul întreg, iubesc cu toata fiinţa mea şi simt căteodată că această iubire îmi taie respiraţia, mă sufocă, atât de puternică este. Dar, de ce?
Evident, pentru aceste întrebări este foarte dificil de găsit răspunsuri pertinente şi eventualele răspunsuri nu vor ajunge niciodată să desluşească taina suferinţelor omeneşti. De ce suferim?
Suferinţa ne poate înalţa sau ne poate prabuşi,totul depinde de noi şi ce facem din ea. Suntem în viaţă mai mult sau mai puţin fericiţi sau nefericiţi, nu în funcţie de problemele care ne lovesc, ci de atitudinea noastră pe care o luăm faţă de ele. Iar această atitudine sufletească face ca orice suferinţă să fie bună sau rea.
Oricât am încerca să întelegem suferinţa de orice natură, nu vom reuşi, pentru că orgoliul depeşeşte setea noastră nerabdătoare de a găsi o explicaţie la tot ceea ce se întamplă cu noi şi în jurul nostru.Existenta noastră este marcată de anumite momente în care am spus "nu te iubesc" când trebuia să spunem "vreau să te iubesc" , exact asta am facut in seara asta ,i-am spus ca il urasc cand este total opusul , eu stand aici gandindu-ma la tot ce s-a intanplat de cand imi cunosc prima iubire.
Mi-as dori sa stii tot ceea ce simt Harry ,in schimb eu stau aici si privesc tavanul scriindu-mi gandurile le o foaie ,careia probabil ii voi da foc gandindu-ma la nenorocitele de luni de cand mi-ai schimbat viata,daca asa e inceputul de abia,nu vreau sa ajung pana la sfarsit.Stii ce am constatat Harry? Ca suntem totali diferiti insa atat de asemanatori ,suntem litere ratacite pe filele vechi și uitate a unui copil, dar împreună am putea înșira în pagină cel mai frumos roman de dragoste.
Suntem paleta și pensula uitate pe rafturile vechi ale unui pictor, dar împreună am putea picta cea mai superbă operă de artă.
Suntem 2 semințe de flori, pierdute în pachetul unui grădinar, dar împreună am putea transforma pământul într-o grădină imensă cu flori colorate.
Suntem suflete visatoare ce au trecut prin multe pana sa se cunoasca ,dar Harry,împreună putem atinge fericirea absolută.
Suntem ca toata lumea muritori de rand dar împreună am putea prindea aripri cucerind si traindu-ne viata fericiti.Insa acestea le stiu ,si le voi stii doar eu,promit ca voi incerca sa neg iubirea mea față de tine cat se poate de mult.
Daca tu m-ai adus in pragul asta , in care am ajuns sa fiu asa ,in starea asta..imagineaza-ti cum ar fi mai departe ,insa nu are rost sa lupti unde nu se afla sentimente!
Te iubesc.
~Eva Waterson
******************************
BOOOOM , asta e foarte poetic si deep.Nu ma judecati de faptul ca Eva se indragosteste asa repede si face pe obsedata , asta e firul povestii :d
CITEȘTI
Attention! Harry is coming
FanfictionT-tu ma iubesti?" Intreb si strang din ochi asteptand un raspuns. "Nu." Imi raspunse el simplu. * Imi sterg lacrimile de pe obraji si privesc la fel ca in fiecare zi catre ingerul meu, care isi odihneste capul in poala mea .