Attention! Harry is coming

Capitolul 61

*Porniți melodia ,va da o nota de intensitate cand cititi*

Ai trait vreodata acel sentiment de frustrare si remuscare cand stii ca trebuie sa faci ceva sa te mobilizezi dar
efectiv sa nu fii in stare si sa nu iti poti gasi motivatia?

Ei bine exact asta simt eu in acest moment ,nu am nici cea mai vaga idee despre ce as putea sa fac.

Stau din nou incercand sa imi aduc bataile inimii la un ritm normal,dar asta pare imposbil in momentul de fața.

Ochii mi se umplu de lacrimi,insa fac tot posibilul sa nu le dau drumul,persoana care imi vrea raul este in aceeasi incapere cu mine.

Stai calma Eva.

Gandeste.

Fa ceva.

Orice.

La naiba!Nu am nici o idee ,daca devin agitata ,isi vor da seama ca imi e teama,daca voi sta aici lumea va incepe sa plece si pot face ceea ce vor,daca plec?

Asta e !

"Laura,trebuie sa plecam" ii spun calma .Decid sa nu ii spun despre mesajul de azi inca ,s-ar speria si ei si-ar da seama ca l-am citit.

Daca planul decurge cum trebuie , ei pot crede ca nu am citit mesajul,si daca ne grabim putin putem ajunge la masina foarte repede.

"De ce acum?" Se plange luand ultimele inghitituri din apa sa

"Shh" ii spun si scot portofelul discret scotand banii si bagandu-i suptil in carnetelul de pe masa. "Am platit eu ,sa mergem"

"In regula " isi ia geanta si ne indreptam spre iesire,si incerc din toate puterile mele sa nu ma uit in spate." De ce ne grabim asa?"intreaba in timp ce iesim pe usa mall-ului.

"Laura,doar mergi!" Ma rastesc eu iar ea incepe sa se panicheze ,stiu asta.

Oftez usurata atunci cand masina mea intra in raza mea vizuala ,asa ca maresc pasul avand mana Laurei intr-a mea .

Rasuflu usurata atunci cand ne aflam in masina si apas pedala de acceleratie ,ducandu-ne cat mai departe de aici.

"Ce a fost asta?" Intreaba prietena mea  care e vizibil foarte stresata si ingrijorata.

"Am primit inca un mesaj ca si ieri" raspund incercand sa fiu calma acum ca ne-am departat mult de locul in care se afla persoana ce imi dorea raul.

"O doamne Eva! Trebuie sa ii spui lui Harry!"

"O sa ii spun cand ajungem la casa lor" spun si Laura ofteaza. "Imi pare rau ca nu ramanem la mine,insa nu suntem in siguranta "

"E in regula, e mai bine asa " spune iar eu ii schitez un zambet micuț.

Sunt complet ingrozita de situatia in care ma aflu ,cine isi doreste sa mor?De ce?

Inima imi bate ca si cum as fi alergat miliarde de kilometrii,mainile imi sunt tremurande si reci ,chinuindu-ma sa tin volanul masinii corespunzator.Vederea imi este complet in ceața ,ochii incepand sa ma intepe .Tot ceea ce vad sunt puncte colorate vag,insa cu toate astea incerc sa ajung cu bine la destinatie.

Pot sa fac asta.

Peste 100 de ani, probabil ca toti oamenii de aici vor fi disparuti de pe suprafata pamantului si se vor fi transformat in cenusa sau praf. Ma cuprinde un sentiment straniu la acest gand. Incep sa vad totul ca pe niste fantasme efemere, gata sa se destrame la prima suflare de vant. Imi intind mainile si le privesc. La ce dracu ma zbat atata? De ce ma agat de viata cu atata disperare?

Revino-ți Eva !

Linistea asta este atat de stranie,ma face sa ma simt asa de nesigura .Singurele lucruri pe care le poti auzi in masina asta sunt cateva oftaturi ale Laurei si cate o injuratura de a mea ocazional.

Observ ca nu mai trece nici o masina pe drum,si nici in spatele nostru nu se afla nici o masina ,ceea ce ma linisteste pentru ca semnaleaza faptul ca suntem aproape de casa.

Sunetul telefonului meu sparge in mii de bucati linistea  din masina,facandu-ne sa tresarim ingrozite.

"Deschide-l si citeste cu voce tare " rostesc agitata

Laura imi apuca telefonul de pe bordul masinii tremurand si incepe sa umble pe el deschizand mesajul.

"U-unde crezi ca fugi draguto?" Citeste mesajul plangand si punandu-si mainile la gura  inchizand ochii.

"Da-i mesaj lui Harry,repede!" Urlu eu si ea aproba tastand cu greu ceva.

"Ce naiba facem Eva?" Intreaba complet speriata

"N-nu am nici o idee " spun clipind de cateva ori pentru a alunga lacrimile ce imi brazdeaza ochii.

"O sa murim ,la dracu" se rasteste Laura lovind cu piciorul

"O sa ajungem la timp acasa !" Incerc sa ma consolez pe mine cat si pe prietena mea

"Daca baietii nu sunt acasa?!"

La asta nu m-am gandit,chiar nu m-am gandit la acest aspect.Ce puteam face daca ei nu erau acasa?Suntem la fel de lipsite de aparare ca si acasa la mine daca ei nu sunt .

"Sunt" o asigur ,desi nu sunt ferm convinsa de asta.

Tresarim din nou atunci cand telefonul meu primeste un nou mesaj.Dau aprobator din cap catre Laura, inca fiind atenta  la drumul ce este inca gol.

"Eva.." Spune Laura avand ochii larg deschisi si respirand foarte lent."Mesajul spune sa opresti masina pentru ca oricum nu ai ce face"

Sangele imi ingheata si apas mai tare pe acceleratie instinctiv,Laura privind inca telefonul care mai primeste un mesaj.

"Eva ,la dracu!Zice sa opresti sau ne va exploda masina pentru ca oricum strada e goala"

Cum e posibil?Nu e nimeni pe strada asta nenorocita !Asta daca nu...

Pun o frana brusca facand-o pe Laura sa tipe .

"Coboram si fugim pana dam de casa in regula?Nu ne oprim!" Spun incercand sa par calma insa stiu ca nu imi iese .

Pe cine incerc sa pacalesc aici,ma simt oribil si imi e atat de teama ca in momentul urmator as putea sa lesin.

Imi e atat de teama pentru ca Laura e aici cu mine ,si exista riscul de a pati ceva .Asta numai din vina mea.

Ne dam jos si ne impreunam mainile incepand sa fugim cu toata forța,insa e dificil.E al dracului de dificil sa poti face orice in astfel de situatii.

"Opriti-va acum sau va zbor creierii" se aude o voce groasa si scarboasa din spatele nostru,facandu-ne sa ne oprim .

"Asta ne-a fost" sopteste Laura care plange de 10 minute si va jur ca mi se rupe inima vazand-o in halul acesta.

Ne intoarcem incet cu mainile inca impreunate privind catre persoana care  a strigat.

Este un om de statura medie si destul de masiv.Este chel si are un tatuaj plasat mai sus de frunte.Are niste ochelari de soare si putina mustata deasupra buzelor subtiri in care se afla un pierce.

Ceea ce e mai terifiant este faptul ca are un pistol indreptat spre noi,si un ranjet nemilos pe față.