Prima iubire

Capitolul 1

Dimineața m-am trezit la ora 7:20. Am mâncat și m-am îmbrăcat. Mi-am luat un tricou alb și o pereche de blugi negri cu talie înaltă. După ce m-am pregătit, mi-am luat ghiozdanul și am plecat spre școală.
Am luat autobuzul. Când am ajuns în fața școlii, am ezitat puțin să intru, dar până la urmă am intrat. Am urcat scările și am intrat în clasa mea mare și călduroasă. Mi-am dat jos geaca și m-am așezat pe scaun, exact în momentul când Ariana a intrat pe ușă. Ariana e una dintre singurele și cele mai bune prietene ale mele.
-Emily!strigă Aria când intră.
-Ari!strig eu și o îmbrățișez.
Am ieșit afară,pe holul școlii, cu prietena mea și am așteptat-o pe Hope. Hope e altă prietenă,din clasa noastră. Numele e perfect pentru ea, ea fiind cea mai copilăroasă, cu multă speranță, de treabă, pozitivă, optimistă și fericită dintre noi.

După ore, am plecat cu cele două colege ale mele și cu Jane, o prietenă din altă clasă. Noi suntem clasa a8-a și ea e clasa a 7-a. Am mers la o cofetărie. Eu mi-am luat o prăjitură cu ciocolată și o limonadă. Au fost delicioase! După aceea, eu și Hope am mers acasă la mine, tatăl meu fiind la lucru majoritatea timpului și mama care nu mai este printre noi..

Când am intrat în casă, am mers la mine în cameră. Ne-am făcut temele, pentru că Hope nu merge niciodată fără teme la școală, în timp ce ascultam muzică. Eu am pus melodia "Prisoners of war" de la "Crown the empire", pentru că eu ascult rock, dar după ce s-a terminat melodia, Hope a schimbat în melodii din acelea mai copilăroase, așa că am oprit muzica. După ce am terminat temele, am ieșit în parc. Ne-am plimbat și pe drum, ne-am întâlnit cu Andrew și David. Doi băieți foarte drăguți și tari din școală, care n-ar vorbi cu mine nici dacă aș vrea...defapt, chiar vreau.
-Hei, Emily!spune David, în timp ce Andrew îmi face cu mâna.
-Hei, băieți! Ce mai faceți?
-Eh, uite, ne plimbăm. Vorbim mai încolo.spune Andrew.
Spre mirarea mea, ei doi știu cine sunt eu și vorbesc cu mine. Ce ciudat! "Ce mai faceți?".. de ce aș întreba asta, e prima oara când vorbim.
După ce ne îndepărtăm puțin, prietena mea mă întreabă:
-De unde te cunosc tipii dintr-a zecea? Și ăia sunt băieții tari!
-Habar n-am.. Nu am mai vorbit cu ei.spun eu mirată și amândouă începem să râdem.

După plimbarea lungă, am plecat iar spre casă. Am ajuns și am urcat în camera mea.
-Hai să intrăm pe facebook să ne uităm la profilele lui Andrew și David!spune Hope
-De ce?
-Pentru că sunt drăguți!
Am deschis laptop-ul și am intrat pe facebook. Ce să vezi?! Un mesaj de la David.
-Hope!o strig eu pe prietena mea, care a mers să-și ia un pahar de apă.
-Cee?strigă ea.
-Hai repede!
Când a ajuns sus, s-a auzit soneria. A venit și Aria. Amândouă vor rămâne peste noapte la mine. Hope i-a povestit repede și Arianei despre David și Andrew, apoi am urcat sus.
Am început să vorbesc cu David.

David: Hei. -18:24
Emily(eu): Hei -18:40
David: Ce faci?-18:40
Eu: Bine. Tu?-18:41
David: Am puțină treabă, putem vorbi mai târziu?-18:43
Eu: Ok -18:43

Apoi Aria a intrat pe facebook-ul ei. A văzut și ea un mesaj. Era de la Andrew. A vorbit cu el și apoi, ce să vezi? Și el avea niște treabă.. mi se părea ciudat că vorbesc cu noi, dar nu am zis nimic.
Doar Hope dramatiza, deoarece ei nu i-a scris niciun băiat de a zecea.
Am coborât în bucătărie și ne-am pus să facem clătite. Ne-am pus nutella, banane și înghețată, iar apoi am intrat în camera mea. Am aprins laptop-ul și am început iar să vorbesc cu David. Era ora 20:20, așa că tata a ajuns acasă. A intrat în camera mea și eu am închis repede laptop-ul.
-Bună, tată!
-Bună, fetelor! Eu voi pleca din nou la lucru, să nu stați până târziu, mâine aveți școală!
-Bine! Paa!
-Paa!spun fetele în cor, după care el ne salută și iasă.

Am continuat să vorbesc cu David până la 23:27 de pe laptop, și Aria cu Andrew cam până la aceeași oră, de pe telefon, Hope între timp adormind. Eu și Ari am povestit puțin, apoi ne-am pus la culcare, pentru că aveam școală.

~dimineață~

La ora 6:30 mă trezesc. Iau paharul de apă și beau puțin. Îmi ridic telefonul, văzând un mesaj de la David.
"Neața!"
După ce îi răspund, le trezesc și pe fete. Mergem jos, mâncăm și urcăm sus să ne îmbrăcăm. După ce ne-am îmbrăcat, am plecat spre stația de autobuz. A sosit în stație autobuzul mare, galben și plin de oameni. Am urcat și erau doar 2 locuri, așa că am stat în picioare. Deja începe o zi nu foarte plăcută. Când ajungem, Andrew și David erau la intrare în școală.
-Hei, fetelor!spune Andrew cu zâmbetul pe buze.
-Neața!răspund eu
Eu și Ari ne oprim să vorbim cu băieții, dar Hope pleacă înainte, singură.
-Hope?spun eu încercând să o prind de mână.
-Merg eu înainte, veniți voi după.
-Ce faceți?ne întreabă David.
-Numai ce ne-am trezit.îi spun eu , în timp ce Ariana și Andrew vorbeau ceva, dar eu eram așa atentă la David, încât nu-mi păsa.
-Ești așa de frumoasă în dimineața asta.
Eu roșesc și îmi pierd cuvintele. Îi zâmbesc prietenos.
-Mersi!
-Vin să te conduc până la clasa ta.. dacă nu te superi.
-N-nu, mă bâlbâi eu.
El încearcă să-mi prindă mâna și apoi și-o retrage. Este drăguț, dar tot cred că se întâmplă ceva ciudat, din moment ce ei sunt clasa a zecea și vorbesc cu fete de a opta. Totuși, David e așa frumos, tot timpul am zis asta, dar acum, că-mi dă atenție, cred că încep să-l plac.
Urcăm încet scările, fără să spunem nimic. Ajungem în fața clasei. Eu mă pierd în ochii lui căprui, apoi îi privesc zâmbetul acela perfect și gropița ce iasă la iveală. Apoi, mă uit la părul lui șaten,puțin ciufulit, dar cu un aer relaxat și frumos.
-Mulțumesc că m-ai condus! Vorbim mai încolo?
-Sigur!
Merg mai aproape de el pentru a-l îmbrățișa. El își duce lin mâinile după șoldurile mele și mă ia într-o îmbrățișare tandră, putând să-i simt hanoracul pufos și să-i miros parfumul. Când ne despărțim din îmbrățișare, îmi sărută obrazul și pleacă.
Intru în clasă, unde Hope stă singură în banca ei, cu căștile în urechi. Era singură în clasă. Merg lângă ea și o întreb:
-De ce te-ai supărat așa? Ce-ai pățit?
-Cum ce-am pățit? Vă bagă și pe voi niște băieți mai mari în seamă și vorbiți numai cu ei..
Bate cu pumnul în masă, se ridică nervoasă, face câțiva pași apăsați și apoi iasă din clasă, lăsându-mă singură. Am început să mă gândesc la ce a zis și mi-am dat seama că avea dreptate. Nu prea am mai vorbit cu ea, de când au început băieții să vorbească cu noi. Nu stau mult singură și intră Ari cu Andrew.
-Ce a pățit Hope? Am văzut-o supărată pe hol.
-Îți zic mai încolo..
Andrew pleacă și rămânem noi două. Îi povestesc și apoi încet, încet se strâng copii în clasă. Se sună. Avem fizică, cea mai oribilă oră posibilă, care trece și foarte greu.

După ore, plec direct acasă. Când ajung, văd ușa de la intrare deschisă și presupun că a ajuns tata acasă.
Intru, mă descalț și îmi caut tatăl.
-Tata? Ești acasă?
Am mai strigat eu puțin, dar nimeni nu mi-a răspuns. Atunci, m-am gândit că probabil am uitat eu să încui ușa. Merg în camera mea și aprind laptop-ul. Intru pe youtube și caut melodia "Can you feel my heart" de la trupa "Bring me the horizon". Îmi aduc un sandviș de jos și mă pun să mănânc.Oare de ce era ușa deschisă?!

~bzzz-bzz~

Am primit un mesaj. E de la David.

David: "Hei, ce faci?"
Eu: "Heii.. mănânc. Tu?"
David: "Eu mă gândesc la tine"

Hei, guys!
Prima mea carte!
Aștept orice părere. Primesc și sfaturi, dar vă rog, fără jigniri.
Scuze, dacă e vreo greșeală gramaticală.
Hope you enjoy! 😍❤