Prima iubire

Capitolul 20

Nu mai puteam de nervi. Îmi venea să o pocnesc drept în față.
-Emi, las-o. Nu-ți face probleme din cauza ei.
-Ai dreptate, nu-mi fac probleme din cauza incultelor.
Toți au început să aclame, să aplaude și câțiva dintre ei strigau "o lași să-ți zică așa?". Eu m-am așezat jos.
-Mersi, Jenni că nu m-ai lăsat să-i pocnesc fața la aia. Îmi făceam probleme.
-Și cred că așa începe o prietenie bună.spune zâmbindu-mi, iar eu i-am răspuns, zâmbindu-i la rândul meu.
Una dintre cele trei vine spre mine.
-Auzi, tu, fetița, nu știu dacă eu sunt cea incultă sau tu.
-Da, că eu m-am băgat în seamă cu o fată nouă și mi-am bătut joc de ea. Ce incultă sunt...spun eu ironizând ultima propoziție.
A dat cu pumnii în banca mea.
-Deci, fetițo.. nu cred că ști cum stă treaba aici. Eu sunt șefa pe aici.
-Ce păcat.. ți-e frică să nu-ți fur locul? Crede-mă, "șefele" ca tine sunt doar fițoase, nu ca și mine.spun eu arătând niște ghilimele cu degetele la cuvântul "șefele".
A vrut să-mi mai zică ceva, dar atunci a intrat profesoara.
-Se întâmplă ceva? Ați pățit ceva?
-Nu, doar ne împrieteneam.spune una dintre fete.

După ore am mers la ieșire din școală și am așteptat la ușă cu Jenni.
-Mersi,Jenni, că stai cu mine cât îl aștept pe Paul.
-Cu plăcere, dragă. Ești tare de treabă. Mă bucur că ai venit.
-Eu sunt cam tristă că am venit, dar mă bucur că ne-am cunoscut.am îmbrățișat-o și chiar atunci a venit Paul.
-Paul! Ce bine c-ai venit, te așteptam.
-Ți-ai făcut prietenă! Ce bine!
-Da.. și altceva, nu numai prietene.
-Adică?
-Trei fițoase s-au luat de mine.
-Vai, Emi..din prima zi?
-Mda.spun eu, urmând ca toți trei să râdem.
Am plecat acasă cu Paul. Pe drum am început să povestim.
-Deci, vrei azi să ne vedem mai târziu?După ce-ți înveți și după ce mănânci. Ce zici?
-Păi.. unde?spun eu, roșind.
-Ăm..ce zici să-ți arăt cum e pe aici? Ne plimbăm prin parc, îți arăt vechiul cinema și tot ce mai e interesant.
-Când eram în satul meu, intram în tot felul de lucruri interzise cu o prietenă, Ariana. Dacă intrăm și în vechiul cinema, vin.spun râzând.
-Credeam că doar eu și Markus facem asta.
-Nu, nu sunteți singurii... poate să vină și el cu noi? Și Jenni?
-Clar.
Am ajuns acasă, m-am schimbat și am mers să mănânc.
-Bună, mătușă. După ce mănânc, îmi fac temele și plec afară cu Paul și Jenni.
-Ți-ai făcut o prietenă?
-Da, doar una.
-Bine. Dar nu stai mult.
-Ok.
Am mâncat și am plecat în camera mea. Am sunat-o pe Jenni, i-am zis că vom merge să ne plimbăm și am chemat-o și pe ea. Mi-am făcut repede temele, ascultând muzică rock în căști, pentru că mătușa nu mă lăsa să ascult muzică, mai ales rock.
M-am schimbat din nou, într-o pereche de blugi strâmți și un tricou alb, peste care am pus o geacă de piele, pentru că e început de primăvară, deci, nici cald, nici frig.
L-am sunat pe Paul.
-Haide! Sunt gata.
-Acum!
M-am încălțat cu converșii și am ieșit la poartă. În momentul acela, l-am văzut și pe Paul.
-Hai o dată!strig eu către el.
-Acum!
Am plecat să-i luăm și pe Jenni și Markus. I-am luat și am mers la vechiul cinema. Era o clădire mare, împrejmuită de un gard ce avea sus sârmă ghimpată.
-Ce se întâmplă dacă sărim?întreb eu.
-Dacă ne văd vecinii, sună poliția.
-Și noi nu vrem să sune la poliție.continuă Markus.
-Deci, prin concluzie, trebuie să fim foarte atenți.spune și Jenni.
-Exact. Deci, cum facem? Vă ajutăm pe voi două să săriți sau sărim noi doi primii?întreabă Paul.
-Păi, săriți voi doi primii și ne ajutați dacă nu putem coborî.
-Și eu zic la fel.
Paul și Markus au sărit gardul, iar apoi eu și Jenni ne-am chinuit să urcăm. La mine nu a fost foarte greu, eram obișnuită, dar la Jenni nu părea prea ușor. După ce am urcat pe gard, am crezut că nu mai pot să cobor.
-Cred că m-am blocat!și încep să râd.
-Haide, te ajut eu, spune Paul întinzând mâinile.
Toți am reușit să sărim, apoi am început să ne uităm.
-Băieți, am găsit ceva și am o idee.
-Ce?spun Markus și Jenni deodată.
-Am găsit un patent, puteți să tăiați sârma într-o parte, iar dacă se întâmplă ceva, fugim mai repede.
-Ai dreptate, Em.spune Paul, luând patentul.
Băieții au făcut ce am spus, apoi ne-am mai uitat puțin prin curte, după care am mers la ușa cinema-ului. Când am vrut să vedem dacă lacătul ține tare, cineva a trecut prin fața vechiului cinema și ne-a auzit.
-Cine e acolo?
Eu m-am speriat și primul instinct a fost să țip, dar n-am făcut-o, ci doar m-am ascuns după un perete.
-Eu sun poliția. Ați auzit?
-Haideți prin spate, repede, pe unde am tăiat sârma aceea.șoptește Markus.
Am fugit repede , dar tiptil, fără zgomote mari, până în spatele cinema-ului și am sărit gardul. Am fugit puțin, până ne-am mai îndepărtat de cinema și apoi ne-am aruncat pe jos, la umbra unui copac.
Paul s-a pus jos. Eu m-am pus lângă el, dar m-am lăsat cu capul pe mâini, pe iarbă.
-Pune-ți capul aici, pitico.
Mi-am pus capul pe picioarele lui Paul, văzând florile roz, micuțe, cum cădeau lin din copac.

Heiii!
Deci, am vrut ca săptămâna asta să fac multe capitole noi. Mda, nu mi-a ieșit, deoarece am avut o grămadă de învățat și multe teme.
Am dat multe, multe teste, și așa va fi și săptămâna viitoare.
---Deci, am o grămadă de învățat pentru teste și pentru ascultat și săptămâna viitoare, sâmbătă, merg și la olimpiada de engleză (apropo, țineți-mi pumnii) și mai trebuie să mă pregătesc și pentru asta.---
Probabil, în săptămâna altfel+vacanța de Paște voi posta zilnic, pentru a compensa puținele capitole din săptămânile astea.
Scuze, dacă este vreo greșeală gramaticală.

Mersi pentru susținere, vă iubesc enorm <3