Prima iubire

Capitolul 7

Am ajuns la tribunal, Alex și Darius fiind deja acolo. Ne-am așezat și am așteptat. După proces, am aflat că Alex e vinovat și că va merge la școala de corecție, iar la împlinirea de 18 ani, va ajunge la pușcărie. Am plecat înapoi la David acasă, unde am fost iar primită cu căldură. M-am dus în cameră și am început să plâng.
Am primit un mesaj.
"Bună, Emily! Sper că ești bine. Vin la tine după ore, ești la David acasă?"
Era de la Aria. I-am răspuns și m-am întors pe partea cealaltă. Telefonul a început să vibreze. Când mă întorc, văd un număr pe care nu-l cunosc.
-Alo? Cine... cine.. e?abia spun eu, printre suspine.
-Emily? Sunt mătușa ta,Alexandra, sora tatălui tău, știu că nu prea am vorbit până acum, dar am aflat ce s-a întâmplat cu fratele meu, așa că te iau la New York cu mine. O să ai timp 4 zile să te pregătești și să-ți iei la revedere de la prieteni. Te voi crește ca pe propria fiică.
-Dar.. nu..nu vreau!
-Draga mea, ești mică, nu știi ce vrei.
-Ba da știu! Și cu școala ce fac?
-Îți vei continua studiile aici, îți vei face prieteni noi, vei avea o nouă viață. Una mai bună.
-Nu pot să plec de aici! Am prieteni! Pe care îi iubesc. Și am unde să stau!
-Emily! Am spus că vii! Gata discuția! Ne vedem peste 5 zile, eu nu voi veni să te iau, o să vină un prieten cu o mașină.
Nu am apucat să mai ripostez, că deja a închis. Nu vreau să plec. Nu pot să-mi las toți prietenii aici și mai ales, nu pot să îl lad pe David. Nu aș putea trăi fără el, îl iubesc. Știu că sunt mică și "o să-mi treacă" , dar cel puțin, în acest moment nu pot sta fără el. El m-a ajutat să trec peste.
Stau eu, gândindu-mă la toate astea, când intră Delia.
-Delia! Ce bine c-ai intrat. După pierderea oribilă, mai trebuie și să-mi pierd toți prietenii și chiar și pe David. Îl iubesc, mă crezi?
-Clar! Draga mea, poți sta aici! Și așa, dacă ținea între voi doi, oricum te-ai fii mutat. Putem să mergem să-ți iei hainele și tot. În plus, deja îmi ești dragă și am trecut deja prin atâtea chestii.
-Știu, dar mătușa mea din New York vrea să locuiesc la ea.
-Nu pot să o sun să îi spun dacă ai voie să rămâi aici?
-Am încercat să-i explic, dar nu vrea să înțeleagă.
-Poate ar trebuii să mergi... și probabil te vei întoarce la anul, sau prin vară.
-Ok. Poți să mă mai lași puțin singură? Dacă vine David aici să-i spui că-l caut.
-Bine.
A ieșit din cameră, lăsând o liniște deplină. Aveam lacrimi în ochi, dar încercam să nu le las să-și facă apariția.
-Bună, mi-a zis mama că m-ai căutat. Scuze că nu am fost aici mai devreme, iubito!
-David? Nu ne vom mai vedea...spun eu foarte tristă.
-Cum să nu? Doar vei sta aici! Ne vom vedea zilnic.
-Nu, David. Mătușa mea mă ia în New York. Am încercat să-i explic că nu vreau să merg, dar nu mă lasă.
-Cum adică? Doar ai unde să stai. Chiar aici.
-Știu, dar nu mă lasă.

Hei!
Știu că a venit mai târziu decât am zis, și știu că e scurt, scuze.
Oricum, mulțumesc de susținere!
Nu pot tot timpul să pun capitol nou, din cauza timpului.
Pa, pupiciii <3 :3
Love you <3 <3 <3