Capitolul 18

136 5 2
                                    

Drumul a fost foarte lung și obositor. Când am intrat în New York, clădirile uriașe se vedeau frumos și impunător.
Mașina m-a dus până la casa mătușii,care era la un sat, în apropierea New York-ului, mi-a lăsat bagajul și a plecat. Cu toate că trăia în New York, mătușa avea o casă mică, modestă, fără etaje.
Am ezitat puțin să intru, dar apoi am făcut-o, am intrat. Mătușa mă aștepta în camera de zi, care era tocmai după intrare, după un hol scurt.
-Mătușă?strig eu când deschid ușa.
-Da, da. Intră, dragă!spune o femeie, blondă, cu ochii verzi și de vreo 40 de ani.
-Ceau, mătușă Ale! Ce mai faci?
-Bine. Haide, descalță-te și hai să-ți arăt casa.
După cum am zis, casa nu părea prea mare, ci o casă micuță, modestă. Alexandra a început să-mi arate casa. După holul scurt, de la intrare, a venit imediat camera de zi. Tot pe acelasi hol, e baia și bucătăria. În camera de zi, mai sunt două uși. Una către o cameră, iar cealaltă în altă cameră. Două dormitoare micuțe, mobilate și vechi. Nimic special.
-De ce au vrut să-mi faci atât rău? De ce m-ai adus aici și nu m-ai lăsat acasă? La casa mea..
-Nu ți-am făcut rău. Crede-mă, îți va fii mai bine aici. Acum, hai ieși pe afară să cunoști vecinii. Deja am pus actele la școală și de mâine pleci cu Paul, vecinul nostru, spre școală. E un băiat foarte de treabă, de clasa a 9-a. Tu ești a8-a, nu?
-Da.. dar nu vreau să ies afară.
-Ce needucată! Nu e frumos să comentezi adulților, acum hai, mergi afară.
-Bine, Ale.
-Mie îmi zici mătușă, nu Ale. Arată-mi și tu puțin respect, domnișoară.
-Scuze,mătușă.spun eu supărată, accentuând ultimul cuvânt.
-Haide, haide! Ieși!
Am ieșit și m-am dus la vecinul nostru. Am mers la ușă și am sunat. În ușă a apărut o doamnă, cam de vârsta mătușii mele.
-Bună ziua, m-am mutat azi aici și mătușa mi-a zis că aici stă un băiat pe nume Paul. Poate să iasă afară.
-Bună! Tu ești nepoata Alexandrei?
-Da.
-Îl chem pe Paul imediat.
-Mulțumesc.
-Haide, dragă, intră înăuntru.
Am intrat și doamna m-a dus până în camera de zi. M-am așezat pe canapea.
-Așteaptă puțin, îl chem imediat pe Paul. Vrei ceai sau ceva de băut?
-Nu.. nu stau mult.
-Paul! Haide jos!strigă femeia de lângă mine
De pe scări coboară un băiat în pantaloni scurți, fără tricou, cu pătrățele. Avea una dintre mâini în păr, făcându-și coafura.
-Ce e, mamă?
-Haide, haide! Ai un musafir.
-Pe cine? Nu am chemat pe nimeni.
-Ei, uită-te la el. Treci odată aici și taci.spune amuzată și râzând mama lui Paul.
Paul a venit acolo, m-a salutat și s-a așezat și el pe canapea.
-Scuză-l că e fără tricou, dacă vreți ceva, sunt sus.
Am început să povestesc cu Paul. Se pare că e de treabă și are hobby-uri interesante. Practică fotbal, îi place fotografia și desenul.

Prima iubireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum