Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 12

Nathalia povestește;

Ochii mei se deschiseră lent, aflată în brațele lui Derek, care îmi folosea sânii pe post de pernă pentru capul lui. Mi-am tras corpul într-o parte murmurând câteva cuvinte fără logică, ochii lui Derek se deschiseră și ei. Îi bat în mână să-mi elibereze mijlocul cu o privire macabră. Eram sigură că nu se va ține de cuvânt, zi Derek și trage apa.

Derek șii închide la loc, prefacăndu-se vampirul de oțel care nu simte nimic. Dacă cumva îndrăzneam să fug în următoarea secundă apărea. Îi mișcasem mâna grea în cele din urmă și mă ridicasem în picioare, făcându-mi rutina zilnică. După ce am terminat, revinisem în cameră unde remarcasem că Derek dispăruse.

Îmi trecusem peria mare prin părul încâlcit și lung, trăgând cu toată forța, un cheag de păr umpluse peria. În doi ani chelesc dacă părul va continua să curgă în acest hal. Îmi pieptănam părul de mai bine de 20 de minute, acum era fin și drept și îmi alunga starea de neliniște. Intrasem în cabina de duș și mi-am spălat meticulos tot corpul, apoi m-am îmbrăcat într-o pereche de pantaloni negri de trening, destul de largi. Renunțasem la pantaloni strâmti, nu-mi făceau bine piciorului. E a doua baie, încă îi simțeam atingerile pe corpul meu, asta nu se putea curăța.

- Anna! Îmi strigam bunica, ieșind din cameră și înaintând spre living.

Câteva picături de sânge îmi ieșise în cale, mai aveam circa 10 pași până când ajungeam în dreptul ușii.

- D-Derek! Îi strigasem numele cu nesiguranță în glas. Inspirasem aer în piept și cu o teamă în interior, deschideam ușor ușa, aruncând o ocheadă prin crăpătură.

Era o arenă de luptă, vampirii se luptau între ei și l-am putut zări pe Derek întins la podea, în spatele lui aflându-se un tăruș. Doi ochi roși apăruseră în fața mea și un țipăt ascuțit îmi părăsise gura. Vampirul deschise ușa cu ușurință și mă apucase de părul ud.

- Pe tine te-am așteptat, Nathalia! Rosti în șoaptă, răspândind înăuntrul meu teroare cât China, începusem să tremur. Schiță un zâmbet malefic, apoi am simțit cum m-am prăbușit la podea, atac de panică.

***

O rază puternică a soarelui a reușit să-mi deschidă ochii. Mi-am ridicat capul de pe o perna albă și moale și am privit împrejur, încercând să-mi dau seama unde mă aflu. Nimic nu-mi părea cunoscut.

Era o cameră spațioasă, cu pereții albi, un pat uriaș învelit în roșu, și un dulăpior micuț în colțul camerei. În rest camera era goală, mă ridicasem din pat cu o durere îngrozitoare de spate ca o bătrână de 80 de ani. Mă grăbisem către ușă și am încercat să o deschid, însă era încuiată. Cum de nu mă miră asta? Am oftat cu oboseală, tot în direcția aia merg, din ostatică în ostatică.La scurt timp am auzit cum cineva deschidea ușa.

Anna împreună cu un bărbat au intrat în cameră. E vampirul în brațele căruia am leșinat. Îl identificasem cu ușurință, memoria nu mă lăsă.

- Anna! Am rostit confuză, privind-o nedumerită, de parcă prezența ei lângă vampirul acela dur nu s-ar potrivi.

Mi-am frecat ochii mai bine, încă e acolo și mă privea cu un rânjet pe toată fața.

- Dă-mi voie să mă prezint, Lucian Swall.

Deci el era acel Lucian de care îmi spusese Derek că vrea să mă omoare. Îmi amintisem și asta. Lucian purta o ținută neagră și elegantă compusă dintr-o cămașă, o perechea de blugi și pantofi lucioși. Anna era îmbrăcată clasic în haine lejere, o salopetă albă și lungă, iar în piciore o pereche de sandale negre cu toc.