Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 6

O siluetă feminină era poziționată în fața mea, îi priveam picioarele subțiri și lungi. Îmi ridicasem apoi ușor privirea, era o fată roșcată, slăbuță și înaltă, parcă am mai văzut-o undeva, nu știam de unde să o iau. Era fata din poze. Îmi sărise fisa după câteva secunde de gândire intensă.

   — Cine ești? O întrebasem cu nesiguranță în glas, privind-o cu ochii între deschiși.

   — Văd că Derek nu ți-a povestit despre mine. Rostise încrezută și puțin amuzată, cu mâinile pe șolduri.

Părea o pițipoancă după îmbrăcăminte și expresia superioară. Hainele roz asta îmi exprima.

   — Sunt Amalia, fosta, actuala iubită a lui Derek.

   — Stai, tu crezi că eu și Derek?

Îmi venea să râd, însă îmi trecuse rapid, era serioasă și eram sigură că nu credea un bob din ce îmi ieșise pe gură. Stând mai bine să calculez cred că e o fostă de-a lui.

   — Crezi că Derek dă doi bani pe viața mea, Amalia, el încă te iubește, pe tine!

Amalia își ridicase privirea spre cer, refuzând să mă mai privească. Își mișcase maxilarul de câteva ori și bătuse din picior cu mâinile în buzunarele blugilor albaștri și strâmți.

   — Ți-a spus el asta?

Puteam observa lacrimile ce se formase în ochii ei.

Îmi unisem sprâncenele într-o linie dreaptă, încercând să par cât mai serioasă, nu știu cum aș fi putut să o fac să mă creadă.

   — Nu a spus-o, l-am surprins ieri înainte de petrecere cu poza ta în mână. Lasa-mă să plec, îți dau cuvântul meu de onoare că nu am nici cea mai mică legătură cu Derek. Încercam să o conving cu o tonalitate hotărâtă.

   — Ține-ți gura! Ridicase tonul și îmi închisesem buzele imediat, deși doream să mai adaug ceva.

Deodată, mă prinsese de braț și mă târăise într-o cameră întunecoasă și rece. Mă împisese cu putere și mă trântisem de peretele rece. M-am ghemuit într-un colț și auzeam sunete de șoareci cum se plimbau pe lângă mine. Am înghețat de frică, tot dădeam cu palma unde simțeam că mă ghidila.

   — Dacă vei scoate vre-un sunet, vei regreta că te-ai născut!

Primisem o nouă amenințare, de data asta una mai gravă, având în vedere teama mea pentru gândaci.

   — Apropo, Crăciun Fericit!! Îmi urase cu un glas entuziasmat, apoi auzindu-i pașii îndepârtăndu-se.

   — Ajutoor!! Am țipat cu toată puterea, auzind răsul patetic al Amaliei și asta m-a făcut să lovesc cu disperare ușa din metal și să mă liniștesc.

Nu îmi va da drumul.

Derek povesteste;

Am terminat de vorbit cu Jake despre actele false pe care urma să ni le facă mie și Sarei, acest loc a devenit periculos pentru amândoi.

Mă îndrept spre casă și mirat văd lumina stinsă. Ar fi trebuit să doarmă! Gândesc cu nervi.

Intru în casa cu un miros înțepător de la alcool, după care aprind lumina și verific dacă fetele sunt unde trubuiesc să fie. Urmează să mă iau de Anna și să-i reproșez impertinența de care dă dovadă, casa asta e transformată într-o cocină.

Muzica atrage vampiri, îl poate atrage pe Lucian și aici boxele încă zguduiesc. Intru în camera Amaliei și o văd pe Allison, care dormea buștean într-o rochie scurtă și largă, după care intru în camera de oaspeți și o văd pe Anna întinsă pe tot patul și cu o sticlă de vin care s-a scurs pe podea.