Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 14

   — Este gata? Deja vocea mi se îngroșase din cauza nervilor, era a nu știu câta oară de o întrebam, și ea mă trata cu ignoranță.

Oftasem furioasă pe mine că am acceptat, puteam să jur că a trecut de mult acea oră de care spunea. Îmi înțepenise gâtul în poziția asta inconfortabilă, și de fiecare dată când îmi ridicam capul, mă pedepsea trăgând intenționat de fierele de păr rebele, înfingând zeci de clame deloc atentă.

   — E clar că îți place de Samuel. Chicoti Allison în spatele meu, determinându-mă să zâmbesc scurt  doar pentru atâta.

   — E o simplă ieșire. Am negat existența unei posibile relații, până la urmă nu trebuie să știe chiar totul.

Nu simțeam nevoia să împărtășesc nimic cu Allison, nu pentru că nu aș avea încredere în ea, ci pentru că eram nesigură pe sentimentele mele. Relația noastră se răcise și eu eram cea responsabilă pentru asta. 

   — AU! Aproape că țipasem, simțind cum mi-a smuls câteva fire de păr.

   — Scuze! Rosti cu o voce subțire și puternică, surzindu-mă, urechea dreaptă mi se înfundase. Am strâns mai bine ca să mă asigur că te va ține întreaga noapte, cine știe ce veți face.

   — Deja furi curent!

I-am arătat limba, iar ea mă văzu prin reflecția din oglindă și lărgise zâmbetul deja iritant.

   — Ai greșit persoana pe care să o păcălești. Ești gata! Mă anunță într-un sfârșit și i-am mulțumit cerului, un zâmbet aşternându-se pe buzele mele.

Speram ca Samuel să nu fi fost nevoit să mă aștepte. Îmi ridicasem capul și m-am privit în oglindă.

   — Wow! Este minunat. Am exclamat încântată, fericită că timpul pierdut nu a fost chiar în zadar.

Totuși e o ieșire, nu o nuntă.
Părul îmi era prins într-un coc perfect aranjat în spate, iar în față îmi lăsă câteva fire în bucle.
Eram îmbrăcată într-o rochie simplă de un roz pal, până la genunchi.
Iar în picioare purtam o pereche de sandale negre cu o floare micuță în față. M-am ridicat în picioare, analizandu-mă.

   — Fugi, fugi, te așteaptă prințul.

Mi-am dat ochii peste cap când o auzisem și am coborât jos, Samuel era îmbrăcat într-un costum negru, ținând în mână un trandafir roșu proaspăt inflorit.

Acum chiar mă simțeam ca la o întâlnire, din punctul meu de vedere, Samuel arăta mai bine. E concurență între el și Derek la aspect fizic, mă aștept să fim vizați de domnișoarele singure. Am coborât cu atenție scările și am apucat trandafirul în mână, fără reținere.

   — Multumesc! Îmi subțiasem vocea, topindu-mă complet după un asemenea gest.

Am mirosit trandafirul roșu, nu mirosea a nimic, și totuși am scos un sunet de plăcere ca să-i produc o stare de bine vampirului care mă privea bulversat. Samuel îmi deschise ușa ca un adevărat cavaler. Am ieșit afară și acesta îmi prinde mâna și mă conduce până la mașina lui mov, nu cunoșteam marca și sincer nici nu mă interesa să o aflu. Am urcat în față, plimbându-mi degetele pe genunchi.

   — Arăți minunat! Mă privi câteva secunde bune cu meticulozitate, provocând în mine sentimente noi.

Era bine că a spart gheața.

   — Nu trebuia să-mi spui asta imediat cum am coborât scările?

Mi-am arcuit o sprânceană și am zâmbit strâmb. Nu cred că trebuia să spun asta, nu stiu cum să mă port în preajma unei prezențe masculine. Nu am experiență prea multă în dragoste, am avut un singur iubit, de care m-am despărțit la scurt timp, motivul fiind insistența lui cu privire la cedarea în dormitor.