Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 40

După un an.

Mă aflam pe canapea, citind o carte de circa o oră și la cât eram de împrăștiată cu mintea în toate părțile, nu am înțeles nimic din acțiunile lui Dathal. Derek era plecat și înainte să fi dispărut ca un spion, a avut grijă să-mi înșire pedepsele dacă voi încerca să fug.

Nu mai stăteam în hotel și regretam amarnic asta. Anul acesta ne-am mutat de așa multe ori, și avantajul era ca era mult prea prins în gânduri pentru a ne feri de Lucian, încât îmi dădea pace. Lumina era slabă, aerul închis, spațiul mic. Mi-am tras pătura pe picioare, simțind un cutremur, mă aflam în cel mai mare coșmar din care nu mă pot trezi.

A trecut așa mult timp, după incidentul acela de anul trecut relația noastră se răcise. Îi simțeam lipsa lui Samuel și nu a trecut nici măcar o zi în care să nu mă fi gândit la el cel puțin de două ori.

Allison îmi lipsea și ea, am oftat cu durere abtinându-mă să nu plâng.
Derek intrase în cameră și apoi încuiase în urma lui de parcă aș mai îndrăzni să încerc să fug. Au mai existat vre-o 3 încercări sa fug și scăpasem ușor, îmi tăiase cota la mâncare, mare scofală.

Am lăsat cartea pe jos, întinzându-mă pe spate. Acum că-l văzusem îmi pierise cheful de lectură.

   — Ai terminat de citit cartea? Încerca să converseze cu mine.

Ajunsesem să-l urăsc îngrozitor de mult, mă ținea la distanță de tot ce iubeam: lumină, libertate și Samuel.

   — Nu. I-am răspuns sec în cele din urmă, simțind cum un somn bun ar merge acum.

   — Ne-am îndepărtat. Constatase și el.

   — Niciodată nu am fost apropiați!
I-am replicat și am reușit să-i provoc un râs isteric care umplu camera.

Derek se așeazase la picioarele mele, dezvelindu-mă complet.

   — Nu am dispoziția necesară să mă cert cu tine.

M-am ridicat din pat oftând cu putere.
Derek mă privea cu reproș, iar nu-mi dădea pace.

   — Nu știu dacă ai observat, însă în ultima perioadă am încetat să fac anumite lucruri în favoare ta. Mă dojenise pe un ton enervant.

Știam la ce se referă, cu toate acestea m-am prefăcut ca nu știu ridicându-mi o sprânceană provocator.

   — În regulă, știu. Recunoscusem, asta îmi lipsea să mă pun rău cu el. Dar din câte poți observa relația noastră a progresat, nu mai tip, nu te mai înjur, nu te-am mai rănit.

Derek reduse distanța dintre noi și cu cât se apropia mai tare cu atât mă apăsam în canapea. Am tușit intenționat și am încercat să mă ridic, nu am reușit căci își așezase mâna pe șoldul meu și mă întoarse spre el.

   — Rămâi aici! Parcă mă rugase de această dată și mă capturase într-o îmbrățișare.

Frica era sentimentul cu care Derek mă ținea sub control. Nu aveam puterea necesară să ripostez, mai ales în urma eșecurilor multiple.

   — Am un cadou pentru tine!

Derek scoase din buzunarul pantalonilor o cutie pe care o deschisese. În cutia argintie se afla un lănțișor de aur cu un diamant strălucitor în mijloc.

   — Dă-mi voie!

Nu eram încântată de așa ceva, și cu toate acestea i-am permis să mi-l așeze pe gât. Metalul rece și fin mă făcuse să mă simt mai bine, iubeam bijuteriile.

   — Strălucești mai tare decât orice bijuterie, Nathalia!

Mă îmbrățișă din spate și îmi sărutase gâtul în mod repetat crezand ca acest cadou ma va face sa-i cedez in pat. Ochii mi se umplu cu lacrimi, mă gândeam că poate într-o zi se va plictisi de mine și cine știe, poate mă va elibera.

   — Vreau să fiu în permanență cu tine, iubito! Pentru că tu îmi colorezi viața și îi dai contur, daca are sens.

Mă facuse sa cred ca e o replica citita pe undeva, deloc originala.

Își freca capul pe umărul meu, jucându-se cu degetele pe abdomenul meu. Mi-am așezat mâna pe colier și îl mângâiam descumpănită. Speranțele mele de a scăpa de el se micșorau tot mai mult.

   — Nu mai suport aici! Mă sufoc între acești pereți. Mi-am spus oftul.

M-am întors către el și acesta îmi șterse lacrimile, privindu-mă intr-un mod bolnav de la atâta nebunie.

   — Îți promit că. ..

Mi-am așezat degetul peste buzele lui, oprindu-l.

   — Nu-mi promite nimic, pentru că nerespectarea promisiunilor mă vor face sa te urăsc mai tare. Te las să mă îmbrățișezi, nu pentru că aș vrea, ci pentru că oricum ai sa o faci.

   — As vrea sa-mi poti citi gandurile, numai atunci te-ai putea convinge ca sentimentele mele pentru tine sunt reale.

Mi-am arcuit sprancenele cu uimire si am zambit cu lacrimi in ochi.

   — Lasa-ma sa plec. Ii apropiasem capul de al meu.

Derek isi supse buzele si apoi isi inchise ochii.

   — Nu mai pot.

Izbucnise intr-un ras necontrolat, atat de rasunator ca dupa cea mai amuzanta gluma.

   — Sa-ti fi vazut privirea. Scuza-ma iubito, dar Derek Hills niciodata nu o sa devina un poet amoros, Derek Hills este un barbat puternic, hotarat si realist. Mă simt de parca mi-am dat examenul de actorie la Hollywood.

Se indepartase de mine in timp ce radea cu pofta.

   — Esti un prost! Rostisem cu ura.

   — Iar tu o tarfulita credula.

.......