Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 35

   — De unde pot ști că nu este o altă minciună, ești un expert când vine vorba de așa ceva.

Nu puteam discerne binele de rău, ajunsesem să mă pierd cu totul. Binele însemna să accept pentru a le reda libertatea, iar răul era frica de a ceda. Mă săruta mult prea des, mă sufoca atunci când intra în sufletul meu și uneori chiar îmi plăcea. Era un moment când discutam cu conștiința mea, oricum el nu va ști niciodată asta.

   — Nathalia, trezirea! Îmi lipise o palmă de-a lui la fund și mă trezisem la realitate, îmbufnată.

   — Jură-mi pe ce ai mai scump că te vei ține de jurământ! Am rostit prompt, având grijă să accentuez fiecare cuvânt în parte.

Derek mă strânsese mai bine, plimbându-și degetele pe șoldurile mele, măcar încetase să-mi atingă fața și asta era îndeajuns pentru moment.

   — Parcă ți-aș cere un sacrificiu. Îmi oftase peste față, simțind un aer rece și proaspăt cum îmi traversă fața. E ceva ce evident ne dorim amandoi, urasti mincinosii si prefacutii, dar tu esti pe locul 1.

   — Sunt foarte sincera. Mă apar rapid cu un ton aprig.

   — Gata, oferta a expirat. Mi-au luat mașina care are număr de matriculare, și GPS.

Îmi închisesem ochii, mă simțeam obligată să fac asta acum.

   — Bine! Cedasem, accentuând litera i si oftand profund.

   — Am spus că a expirat, repet. Aroganța lui Derek mă omora incet.

   — Accept să te sărut. Spusesem inca cu nesiguranta.

Derek începuse să-mi evite privirea și își luase complet mâinile de pe mine, ce liberă mă simțeam.

   — Poți să pleci! Mă anunțase.

I-am prins capul în palme și îmi lipisem buzele de ale lui. Mi le-am îndepărtat apoi și îl priveam îndeaproape.

   — Ce ai făcut tu acum nu e un sărut. Comentase nemulțumit.

   — Te crezi vre-un comentator al saruturilor? Comentasem cu revolta, maraind de nervi.

Îmi unisem pentru a doua oară buzele cu ale lui vazand ca in continuare ma ignora, frământăndu-le, după care îmi deschisesem buzele și le simțisem și pe ale lui cum se deschideau. Limba mea îi pătrunse în gură și se plimbase putin.

Derek gemuse gutural, apucăndu-mi picioarele în palme și urcând în timp ce-și presa degetele în pielea mea moale. Inima îmi juca în piept și pântecul meu se agita, nu știu de ce și nici nu vreau să aflu motivul.
Îmi mențineam palmele pe obrajii lui, după care îl împinsesem ușor, pentru a încheia sărutul care fusese preluat de el. Derek îmi mușcase buza inferioară, continuând cu sărutări umede și rapide care mă amețeau treptat.

   — Numai tu poți avea astfel de efecte asupra hormonilor mei, te doresc asa de mult.

   — Trebuie să te ți de cuvânt privitor la Samuel și Allison. Am schimbat subiectul care era in zona lui de confort, pe mine ma facea sa ma simt ciudat.

Imediat cum îi rostisem numele, începusem să mă urăsc. Samuel nu merita asta. Eu îl iubesc pe Samuel. Brusc mă schimbasem la față și mă ridicasem din brațele lui, devenind distantă și rece.

   — Sunt liberi atâta timp cât nu-mi crează probleme.

   — Ca ce? Mă întorsesem cu spatele la el, și palma pe fruntea fierbinte.

   — Să vină după tine, am aflat că Allison te-a trădat, pe ea când o să o prind din nou o r-

   — Tocmai ce ai jurat că le dai pace. L-am întrerupt și nu știam cum vocea mi se schimbase așa mult.

   — Da, da, să mă evite amândoi.

Am plecat în dormitor unde mă schimbasem în hainele de ieri. Mă așezasem pe pat, cu mâinile pe buze. Voiam să mă întorc, să-l sărut și să mă las pradă plăcerii. Ce căcat se întâmpla cu mine, ce-s cu gândurile astea. Eu aparțin lui Samuel și îl urăsc pe Derek! Repetasem asta încontinuu, dar inimii nu-i puteam dicta.

   — Până și pentru asta te urăsc Derek! Gândisem cu voce ușoară.

Derek pătrunse în cameră și mă privea tăcut de minute în șir. Continuam să priveasc către plasmă, ecranul era negru și mă puteam vedea.

   — Ai chef de o plimbare gânditoareo? Se trezi să întrebe și eu tresar din nou.

   — Credeam că nu mai întrebi, calule vrei ovăz?

Derek surâse într-un mod adorabil.

   — De unde le scoți, câteodată ești atât de comică. Venise spre mine și îmi atinsese vârful nasului, dându-mi o stare proastă.

   — Mergem? Mă ridicasem cu mâinile încrucișate la piept și bărbia ușor ridicată.

   — Îmi place când adopți atitudinea asta de parcă nu ți-ar fi teamă de mine, îți pot citi gândurile chiar și când îmi blochezi accesul.

Derek era de-a dreptul sâcăitor, eu să mă îndrăgostesc vreodată de el? Era o simplă atracție fizică, nimic mai mult.

   — Te-aș iubi dacă ți-ai băga un țăruș în inimă, ai putea face asta?

   — Ai devenit obraznică și dacă nu încetezi atragi o pedeapsă.

   — O da, nu mi-am dat seama. Scuză-mă dragule! Devenisem sarcastică și Derek scosese un sunet din gât.

   — Dacă acel dragule ar fi avut o însemnătate, ar fi numai bun primit.

   — Nu are, felicitări! Îi zâmbisem mecanic. Ieșim odată sau mă schimb?

   — Nu, drăguță! Nu mai ieșim deloc.

——-

  La media e Sarah.