Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 27

  
   — Noi suntem vampirii care vor fi trași la răspundere pentru siguranța ta. Două siluete masculine se poziționase în spatele meu, Staff îmi făcu semn să mă întorc spre ei.
    
Mă conformasem imediat și mă întorsesem.

   — Mă intitulez Fred, iar el e Carl.

M-am ridicat în picioare și i-am privit pe rând. Par suficient de puternici pentru a-l ține la distanță pe Derek de mine, asta îmi era suficient momentan. Un zambet stangaci imi modelase buzele si ochii mei se plimbau grabiti peste cei doi, par bine construiti, dar totusi nepregatiti pentru Derek.

   — Nathalia Cole! Le-am întins mâna cu ezitare, vampirii o priveau strâmb.

Mi-am retras mâna, conștientizând că acest gest nu le era familiar, nu cu femeile care le sunt inferioare.

   — Hai să mă uit la rană. Intervenise  Derek și căutase să ia contact cu ochii mei pentru a mă intimida, știam că scopul principal era de a purta delicata problemă a relației noastre.

Sean se retrase împreună cu Staff în tăcere. Frank mă privea în permanență, cred că mă scanase din cap până în picioare de cel puțin 30 de ori. Începusem să mă obișnuiesc să fiu pe primul loc, mereu în centrul atenției. Imi placea oarecum, sa ma simt ca intr-un film de actiune in care am rolul principal.

   — Încă mănânc. Aveam stomacul plin, însă era un pretext suficient cât sa-i încurc planul lui Derek. I-am zâmbit fără să vreau pentru o secundă, chiar nu mă puteam abține.

   — Fred, Carl, vă rog luați loc lângă mine. I-am invitat acum că Sean plecase și cei doi vampiri se așezaseră la masă.

Cei doi vampiri începuse să povestească despre consiliu și cum au ajuns ei aici. Eram plictisită de circa 30 minute și mă abțineam să nu casc,  înfulecând din când în când câte o frunză din bolul umplut cu salată ca să-mi mai treacă somnul.

Derek mă sorbea din priviri, sunt sigură ca nici el nu era atent la poveștile vampirilor.

   — Samuel! Am tresărit cu un zâmbet pe toată fața și am alergat spre el.
  
L-am cuprins în brațe și l-am sărutat pe buze apăsat. Niciodata nu cred ca am fost asa rapida, e de parca as fi zburat pana in brațele lui.

   — Iubito, trăiești! Reușise să pronunțe printre sărutări. Mă cuprinse în brațe și mă învârtise prin aer.

Sean ne privea cu un zâmbet pe buze și îi zâmbisem în semn de mulțumire. Samuel mă lăsă jos și se îndreptă rapid spre Derek.

   — Tu! Se năpustise Samuel la el și Derek se ridicase de la masă cu mâinile în semn de predare și un zâmbet inexplicabil pe buze.

Samuel îl lovise cu pumnul și capul lui Derek se mișcase într-o parte, zâmbetul i se lărgise, după care verificase dacă are bulion la nas. Scăpase cu nasul întreg și după ce șoptise ceva numai ce el putea să audă, îi întoarse pumnul lui Samuel, după care îl lovise cu piciorul în genunchi și îl determină să se aplece.

   — Samuel!! Am țipat alergând spre el, cu îngrijorare. Pleacă de lângă el!
L-am împins pe Derek, care se lăsase moale, împins câțiva pași.

Samuel se ridicase și îi prinsem brațul când se ridicase, pregătit să-l atace din nou.

   — Nu face asta! Îl rugasem, mărind strânsoarea și nervozitatea din privirea lui nu-mi dădea de înțeles că avea să renunțe așa ușor.

Derek își întinse brațele, în timp ce își ridicase bărbia râzând provocator.

   — Nu o asculta, te-ai face de râs să te iei după o păsărică.

Putea să fie mai penibil de atâta? Ochii mi s-au strans si respirat profund pentru a ma controla.

Brațul lui Samuel se umflase, iar ochii lui păreau că luase foc, pe lângă faptul că erau roșii ca sângele. Derek căuta scandal ca de obicei, nu am mai avut suficientă putere să-l țin, în fine, nu-l ținusem nici mai devreme cu proprile puteri, avea nevoie de un impuls, Derek îl lovise în orgoliu.

   — Ajunge! Staff apăruse de nicăieri și atrase toate privirile.

Vampirii de aici păreau plictisiți și chiar încântați de izbucnirea unei lupte.

   — Toată lumea să plece în direcții diferite, nu vreau sa văd pe unul aici. Ridicase impunator vocea.

Nu grupul nostru era singura adunare care se retrase, ordinul era pentru toți.
Îl luasem pe Samuel de mână și l-am condus în cameră. Samuel era tulburat de gânduri de răzbunare, iar eu furioasă de atitudinea de mai devreme.

   — Cine se crede!? Ridicasem tonul și când îl văzusem pe Samuel că își pusese mâinile pe cap, îmi dădusem seama că alimentam neliniștea lui.

   — Nu va rămâne așa! Samuel privise hotărât spre podea in timp ce pieptul lui se umfla si desumfla in ritm alert.

   — Samuel, nu-ți pune mintea cu Derek, e mult prea jos pentru tine.

Îi sărutasem buzele care nu mai erau moi și dulci ca înainte, erau tari și ușor strânse.
Samuel îmi înconjurase talia și mă trăsese în brațele lui, ghidilându-mă cu nasul pe gât. Începusem să râd, ridicând umerii pentru a-l împiedica să mai ajungă acolo.

   — Derek este ca un ghimpe greu de înlăturat, dar nu imposibil. Nimic nu o să ne mai impiedice să fim fericiți.

Ne priveam în ochi, iar respirațile noastre erau accelerate. Vorbele lui rostite cu accentul său specific zonei, efectiv mă făceau să-l cred orice ar fi spus. Eram atât de rătăcită în mirajul dragostei, că si dacă îmi spunea că suntem pe lună, l-aș fi întrebat când am ajuns.

   — Mă duc să fac un duș și când mă voi întoarce vom continua.

Samuel mă sărutase cast pe buze și mă ridicasem din brațele lui.

Am ieșit din cameră și mă îndreptam spre baie, am aruncat o privire în urmă având senzația că auzisem pași, deveneam paranoică. Îmi întoarsesem privirea în față și rămăsesem împietrită.

   — Derek!

........

La media e Nathalia.