Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 30

  

— Ce cauți aici? Îl privisem pe Derek stupefiată. Unde sunt Samuel și Sean?

El se apropia de mine cu pași siguri și lenți, ca să se joace cu inima mea traumatizată. M-am dat ușor în spate, Derek încerca să micșoreze distanța dintre noi doi. Aveam un sentiment că ceva era putred la mijloc.

   — Te caut pe tine! Ți-a plăcut cadoul de aseară, nu? Zâmbise cu jumătate de gură și habar nu aveam la ce se referea, până să fac legatura cu starea mea de dimineață. Nu am avut răbdare până astăzi, știu că astazi este ziua ta, iubire.

Își așezase două degete pe buzele mele, apoi lărgindu-mi buza de jos.

   — Despre ce vorbești? Îl priveam crispată si îi îndepărtasem rapid mâna de pe fața mea.

Frica se intaurase rapid în tot corpul meu, iar venele de la tâmplă încă îmi bubuiau.

   — Aseară am făcut dragoste. Își lăsase bărbia, astfel încât mă privea mai profund. E un cuvânt pe care îl preferați voi fetele, eu l-aș numi..

   — Minciuni!

Am refuzat să cred ce tocmai auzisem. Totuși exista o îndoială în interiorul meu, ce consumasem, alcool,  droguri, ce căcat mi se întâmplase de ajunsesem să... Mă oprisem din a mai gândi, creierul meu își revenise acum și nu-mi convenea cum judeca.
  
   — Aseară probabil m-am culcat cu Samuel, nicidecum cu tine! Mi-am ridicat privirea spre el cu teamă,  lacrimile din ochii mei mă trădau din nou, pentru a nu știu a câta oară, limbajul trupului vorbea spre favoarea lui, cum de el era așa indescifrabil mereu? Așa stăpân pe sine?

   — M-am asigurat că Samuel va fi ținut în loc. Mă așteptam să te trezești cu amnezie, ți-am injectat în sânge prea multă heroină, esti la fel de stramta ca prima data, pe semn ca m-ai asteptat pe mine.

Mi-am strâns dinții în gură, privindu-l pe sub genele lungi și dese. Pe fața mea se formase o încruntătură gigantică.

   — Ești un nenorocit și un imbecil, un obsedat, o lepădătură, un robot fără sentimente, o corcitură proastă, un ignorant!!! Țipasem și îi loveam pieptul cu pumnii.

   — Dacă tot te las să mă bați, lovește și tu mai tare și undeva unde să doară.

Îi lipisem o palmă zdravănă de față și Derek își mutase privirea pe o parte. Eram curioasă dacă o simțise pe asta, fiindcă mâna mea amorțise.

   — Am simțit-o mai tare decât pumnul lui Samuel, jur! Continua cu ironia în condițiile în care eu plângeam rănită.

   — Mă voi asigura că te voi distruge!

M-am întors să plec, Derek mă prinse de păr și o mișcare în defensivă învățasem și eu la viața mea, îmi așezasem mâna pe păr, după care m-am învârtit de două ori, astfel încât îi sucisem mâna la spate. Derek reușise să se întoarcă spre mine cumva și nu-mi dădusem seama cum mă agațase că ajusesem să cad în brațele lui.

   — Mă tem că nu îi vei mai vedea vreodată și o să trebuiască să te obișnuiești cu mine până la sfărșitul vieții.

Derek mă obliga să-l privesc, credeam că vrea să mă constrângă, defapt vroia să se facă bine înțeles.

   — De ce nu puteai să fi un vampir la fel de bun ca Eduard Cullen din Twilight, sau măcar ca vampirul ăla, hmmm, din cartea aia care a ales-o pe fată la bal. Derek mă ascultase în liniște și privea către mine, cea visătoare.