Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 43

Deabea ma puteam ridica din pat, tot corpul ma durea si aveam cateva rani la sani si la gat de la muscaturile lui. Aruncasem o privire catre patul patat cu sange si imi acoperisem trupul scaldat in durere. Nu a fost nici o placere, ci un chin crunt timp de aproape doua ore.

Am facut cativa pasi si ma prabusisem, simtisem o taietura in interiorul burtii. Simtisem ceva lichid si speram sa nu fie acel ceva la care ma gandesc, nu avea cum ca retardatul sa isi fi dat drumul si sa declanseze... Mă oprisem din gandit.

Am vazut o bluza de culoare roz deschis cum era perfect aranjata pe spatarul patului, probabil o pusese acolo in timp ce plangeam si priveam intr-o directie opusa. Lacrimile imi curgeau constant pe obrajii care incepusera sa ma usture de parca ar fi arsi.

Am imbracat bluza scurta si putin stramta, iesind din camera si intrand intr-un living urias, o sticla mare si inchisa la culoare acompaniata de un pahar imi facea cu ochiul. M-am dus catre ea si am turnat un pahar intreg din care am rasturnat jumatate pe gat. Bautura era atat de spirtoasa si tare, incat o simtisem pe unde alunecase.

- Cine este capabil sa poata ramane intreg la minte intr-o situatie ca a mea? Rostisem cu un glas stins, iar o picatura de lacrima alunecase direct in pahar.

Acum chiar nu o mai voiam, plus ca el bause din acelasi pahar, cu o mana am reusit sa arunc paharul si sa il trantesc in peretele alb. Am dus sticla la gura si am inghitit inca o gura, dupa care o aruncasem si pe ea. Daca el distruge tot, eu de ce nu am voie sa o fac?

Mă sprijinisem cu palmele de masuta din spate si am dat frau liber unui suspin adanc care imi ingreuna inima. Mana lui Derek se asezase peste a mea si m-am intors catre el cu o privire speriata.

Mi-am sters lacrimile din ochi si mi-am imbratisat pantecul, dandu-ma in spate.

- Usor, iubito, tati nu te mai raneste. Rostise cu un zambet fals. Nu ma mai fute la cap cand sunt in toane proaste, doar vezi si tu unde ajungem.

Imi venise sa-i arunc o flegma in fata, dar ma abtinusem, singurul lucru de care eram capabila era de a plange si cam atat.

- Eu deja sunt acolo, focul nu e ceva nou pentru mine, in schimb te tin si pe tine in el, iar pe tine te arde.

- Esti tot ce poate sa fie mai rau pe lume, dar nu esti singur, si asta este nedrept.

- Nici tu nu esti, doar eu stiu cat de dificil este sa te tin ascunsa, parintii tai te cauta ca disperatii.

Sprancenele mi se ridicasera de uimire.

- Parinti?

- Uita ce am spus. Acum, vino aici! Mă trase cu forta in fata lui, el statea asezat pe un scaun si ma scana cu atentie.

- Vreau sa stiu mai multe! Ii cerusem cu un glas frant.

- Știi foarte bine că sunt scump la vorbă. Deja aroganța sa mă lăsa fără cuvinte.

A încercat sa plece și l-am prins de mână, trăgându-l cu putere înapoi. Derek își închise ochii preț de câteva secunde, apoi îl auzisem ușor mărâind și sugându-și saliva printre dinți, l-am putut pastra pe scaun, chiar am facut muschi.

- Ce dracu vrei!? Aproape ca țipase și am tresărit speriată, făcuse asta după o pauză destul de lungă, totul fusese neașteptat.

- Ce vreau? Vreau să aflu mai multe despre familia mea, ce a mai rămas din ea. Mi-ai omorât mătușa cu sânge rece, îmi ești dator măcar cu niște amărâte de răspunsuri. Am ridicat și eu tonul, nu era singurul care avea dreptul să o facă.

- Ia loc aici. Imi facuse un semn sa ma asez pe un picior de a lui. Asta daca vrei sa asculti ceva interesant despre conexiunea noastra, nu o sa stau sa ma intunec cu faptul ca ei traiesc si cum tu te-ai ratacit.

- Da-i drumul! Rostisem nerabdatoare, privind catre bluza care era exagerat de scurta, aproape sa mi se vada zona intima.

- Nici-o parte a trupului tau nu imi este straina, asa ca relaxeaza-te, nu am sa vad nimic nou.

Imi provocase o arsura la auz. Mana lui se plimba nestingherita pe un picior si il privisem la fata urat.

- Nu te fortez sa stai, esti libera sa pleci.

- Din casa?

- Nu proasto, din bratele mele. Isi rostogolise ochii peste cap intr-un mod enervant. Daca nu te faci comoda in bratele mele, nici nu mai deschid gura.

Am inghitit in sec si mi-am lasat spatele pe pieptul lui, lasandu-i mana sa ma pipaie pe parca nu fusese deajuns fapta lui de acum 15 minute.

- Părinții mei aveau o datorie față de părinții tăi, fac mai multă referire la Adam, tatăl tău. Casandra, mama ta, este vampir și mereu a fost mai reținută, nu l-a sprijinit mereu pe Adam. Aveam 7 ani când tatăl tău mi-a tranșat părinții în fața mea și a Rebecaai și ne-a luat fratele, pe Daniel. Am jurat să mă răzbun și când aflasem cine ești, efectiv m-a făcut să mă schimb față de tine.

Cassandra e un nume asa frumos, numele mamei mele. Zambisem.

Derek se schimbase la față, nu mai era bărbatul dur și plin de sine, lacrimile din ochii lui îmi demonstrară ca exista o speranță pentru mine. Dacă îl sensibilizam mai tare, aveam șanse mari să-i fur cheile din buzunar, însă nu știam cum voi reuși să-l dobor suficient încât să nu mă mai ajungă din urmă.

- Părinții mei au făcut o greșeală imensă, dar nu sunt eu cea care trebuie să plătească. Căutăm să-i atrag atenția și privirea lui maniacă mă îngrozise.

- Mă enervezi cu linguşeala, motiv pentru care ai de pierdut.

Se îndepărtase de mână mea, de parcă în acest moment nu mă înghițea. E clar că mă ura mult, întotdeuna o făcuse. Mă impinsese din bratele lui.

- Vreau să te ajut, chiar îmi doresc asta. Continuasem cu un glas teatral, își merita soarta. Îl voi certa pe tata că nu îi omorâse și pe ei.

Derek își încleștase maxilarul, iar dinții îi crâșneau în gură. Își șterse lacrimile din ochi și se ridicase frustrat în picioare, gata să iasă la o țigară.

- Vreau sa fiu lăsat singur în următoarele ore, nu mă deranja și nu te deranjez.

Părea ca un târg, după care ieșise afară la aer. Nu eras singurul în suferință, plus că de el nu se atinsese nimeni, el devenise călăul acum.