3

62 17 4
                                    

O urmăresc în tăcere pe mama în timp ce ea pune tacâmurile pe masă. Ochii mei se mișcă o dată cu mișcările ei, dar tot nu-mi vine să cred, sunt..acasă!  Acasă unde mama mereu are grijă de mine, îmi vorbește cu căldură și dragoste, acasă unde tata mă ia mereu în brațe înainte de culcare și-mi spune cât de mult mă iubește, acasă unde mă enervez pe frații mei enervanți ca să facă liniște pentru că trebuie să învăț și unde, în cele din urmă, îmi petrec timpul alaturi de surioara mea mai mică la petrecerile ei supide cu ceai. Niciodară nu are ceai în ceștile mici și verzi, dar ea se bucură că sunt cu ea și că împart locul meu cu păpușile și ursuleții ei.

Tata stă în comfortabilul său fotoliu, ca de obicei, și se uită la televizor alături de frații mei mai mari, Jake și Mike ,iar surioara mea stă la masă, fredonând cântecul ei preferat și vorbind cu...mine? E imposibil..

Mă apropii speriată de masă pentru că nu-mi vine să cred ochilor ce văd ,dar ușa de la intrare se deschide și mă derutează complet atunci cand îi văd intrând pe fostul meu iubit Tyler și familia lui.
Mă uit mută ca la TV pentru că nu mai înteleg nimic, dar ei nu mă bagă în seamă și pur și simplu se așază la masă .

Cina decurge perfect, mai puțin un aspect, nimeni nu mă observă, la propriu. Ma furișez pe lângă mama și încep să o bat pe umăr, dar nu reacționează. Încerc la fel cu toate celelalte persoane, dar nimeni nu schițează niciun gest, toti ignorându-mă ca la început. Și când mă gândeam că nu putea fi mai rău, uite că stau la masa de Craciun, alturi de familia mea, de mine și fostul meu prieten și de familia sa.

Ce mai cină în familie, măcar de as putea să beau și eu puțină apă ar fi perfect... sau să pot mânca din salata de ciuperci...


Patul durerilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum