Patul durerilor

7

În căderea lină și constantă, am reușit să uit de frica ce mă cuprindea cel puțin pentru câteva secunde. Mă puteam imagina plutind pe un nor pufos fără măcar să simt că mă doare ceva. Această senzație plăcută mi-a cuprins corpul cu o repeziciune inimaginabilă și a dispărut la fel de repede atunci când am căzut, "ca din cer" ,din nou, în aceeași încăpere.

În jurul meu se găsea acum o baltă de sange vâscos și rece, foarte rece, iar gâtul îmi era retezat, poate arma fiind un cuțit de bucătărie sau mai rău... un ciocan. Nu eram sigură de ce, sau cum am ajuns fără gât, sau părți din el. Era o senzație ciudată, dar nu mă durea chiar deloc. Era chiar excitant să știu că cineva îmi tăiase gâtul iar eu , în ciuda speranțelor, trăiam. Mă facea să par a fi o luptătoare când defapt eram doar o fricoasă ce-și dorea să plece acasă.

In fața mea se afla acum o oglindă ciudată, cu o formă asemănatoare a unui măr . Mă ridic încet și pășesc spre ea, oare ce surprize mă mai așteaptă? Gâtul începe să mă doară tot mai tare din cauza tăieturii iar tălpile picioarelor nu contenesc să lase în urma lor sânge. Mă durea. Viața mea devinea din ce în ce mai grea și parcă mi se taie respirația gândindu-mă la viitor. Era atât de departe, dar totuși aici. Ca și cum clipa pe care o trăiesc îmi va aduce un nou chin , o nouă suferință de îndurat. Acesta era doar începutul.

Privesc cu stupoare oglinda care-mi dezvăluie reflexia unei ființe ciudate ,nu se poate să fiu eu această persoană, sau  chiar sunt eu? Analizez din cap până în picioare trupul din fața ochilor mei și nu-mi vine să cred. O fată de o statură medie cu un păr lung șaten și cu ochii plânși stă pierdută parcă gândindu-se la toate lucrurile oribile care i se întâmplă. Gâtul îi este taiat, însă capul e exact acolo unde îi este locul. E acoperită doar de o cămașă sau un posibil halat de noapte ,alb ,care acum are urme de sânge maronii și ciudate. În picioare nu are nimic, e desculță, sângele îi curge din tălpi însă nu se așază, preferă să stea acolo, țintă fix la mine. Nu se mișcă, lucru ciudat căci corpul meu se leagănă dintr-o parte în alta! Ce se intâmplă? Fac câțiva pași înapoi însă figura din imagine rămâne pe poziție. Mă holbez mai bine, iar într-o fracțiune de secundă fata iese din spatele oglinzii urlând din toata puterea și mă apucă de gât, trăgându-mă în interior oglinzii. Sunt într-un basm sau chiar ai intrat într-o oglindă? Îmi e atât de frică, oare acesta e sfârșitul? Știu deja răspunsul, dar mi-aș dori ca totul să se termine..