Patul durerilor

Epilog

Mă trezesc așezată pe un pat alb, într-o cameră albă cu toate obiectele albe în jurul meu. Dejavu. O centură groasă îmi cuprinde corpul iar brațele îmi sunt legate strâns.  Oare Klara mă va tăia din nou? chiar vreau să se joace puțin cu mine, îmi e dor de ea. 

Un doctor își face apariția în cameră. intrând alturi de familia mea care mă privește cu compătimire. Ce au cu toții?

- Draga mea,spune mama cu lacrimi în ochi îndreptându-se agale spre mine! Cum te simți?

- Mamă?spun derutată. Nu am murit? Sunt vie??

Mama se uită la mine, iar lacrimile o podidesc, tata stă în ușă alături de sora mea mai mică , Jake și Mike stau cu gura căscată la mine  iar eu sunt încă derutată.

- Ați vrut să mă omorâți la cina de Craciun, dar am fugit și m-a lovit mașina! țip speriată în timp ce mă scutur din strânsoare. După, era să fiu violată, dar tipul respectiv m-a omorât! Copia mea malefică, Klara m-a tras în oglinda magică și am ajuns să fiu prinsă într-un tunel plin cu paianjeni, a urmatlovitura de tren, wow! ce mai aventură.

Toți cei din cameră se uită speriați la mine, iar eu încep să râd mai tare.

- Stați liniștiți, n-am murit. M-am trezit într-o tunică de fier, iar Klara m-a împins în apă , m-am înecat complet... nici atunci n-am murit, spun supărată. Apoi m-a schilodit de-a binelea, m-a cusut la gură și a continuat să se joace! După am ajuns într-o pădure, și fugeam de ghiciți cine?! Klara și Tyler, pe care eu l-am omorat! țip în timp ce mă zbat. Copacii din pădure mi-au spus să fug și au ras de mine, am ajuns apoi să fug de un dragon care m-a luat în spinarea lui. Am aluncat de pe el și am aterizat în propriul cosciug, a fost incredibil, ca un mountain russe. Klara mi-a pregătit groapa și piatra funerară, iar voi ați venit și m-ați îngropat, spun și le zâmbesc.

Mă uit la mama care plîngea de zici că era Tamisa cu un devit deosebit de mare, iar restul familiei se uita îngrozită la mine.

- V-am spus că a fost greu să o trezim, spune doctorul întorcându-se la mama .Nu mai are nicio scăpare, patul ăsta e singura ei alinare până la sfârșitul vieții. E un pat al durerilor ,coșmarurile o să o innebunească complet iar apoi va muri, spune doctorul în timp ce îmi scoate familia afara. Îi urmăresc în tăcere, dar nu îi opresc..

Foarte bine! Să plece, eu o am pe Klara, ea e singura mea alinare. Mă uit la oglinda din fața patului meu și desigur, o zăresc pe prietena mea cea mai bună zâmbindu-mi.

"Bună!" schițez din buze către prietena mea. Aceasta râde iar apoi somnul mă ia într-o altă călătorie pe care am să vi-o spun altă dată.

Hei guys deci am terminat aceasta carte :) Sper ca v-a placut,astept parerile si criticile voastre si nu uitati de vot ! Mersii mult,sunteti cei mai tari.❤