T E A R S

Altcineva.

Mă stresez. Mă stresez de fiecare dată când îmi scrie, dar într-un sens bun. Nu știu ce va urma atunci când îmi scrie, nu știu dacă va fi de bine sau de rău.
De câte ori îi vorbesc, ajungem la ceartă și totul din cauza mea. Ajung la ceartă pentru că nu vreau să pierd persoana asta. Iubesc persoana asta. Atât de mult și într-un mod atât de... ciudat. Nu știu dacă să-i zic adevărul, nu știu cum va reacționa când îi voi zice. E o persoană atât de mică și atât de mare în același timp. Are o inimă caldă, gata să te ridice dacă pici jos, gata să te ajute oricând. Dar trebuie să ai grijă cu această persoană. Dacă o superi, recuperezi foarte greu ceea ce ai pierdut. Și regret atât de mult că am pierdut-o și altcineva a găsit-o atunci când eu o căutam ca disperata.
Regret acea zi blestemată în care ne-am certat. Regret atât de mult.
Dar dacă acea persoană e fericită cu altcineva, trebuie să accept. Nu am încotro. Dacă fericirea nu însemn eu, dar înseamnă altcineva, trebuie să accept. Fericirea acelei persoane pentru mine e ca și aerul pe care îl respir.

Și îmi pasă prea puțin că sunt trei ani diferență între noi, iubirea mea este necondiționată.

Atât de mică... Dar atât de mare.

Aș fi vrut să fiu eu cea care o vede în fiecare zi, să fiu eu cea care o ia în brațe și plânge alături de ea, să îi aduc aminte în fiecare zi cât de importantă este pentru mine și cât de mult o iubesc.

Are momentele sale, și înțeleg. Și eu le am pe ale mele. Oricine le are pe ale sale. Avem momente în care ne simțim atât de rău încât nu ne mai simțim în stare de nimic.

Și sper să citească asta, pentru că am ceva de zis:

Acea zi... Mai bine zis acea noapte. A fost cea mai groaznică. Mi se adunase tot, nu te aveam lângă mine, nu puteam ajunge la tine, îmi apăreai în fiecare vis, când vibra telefonul credeam că ești tu, dar nu erai. Habar nu am nici acum ce făceai, dar un lucru era sigur; îmi era dor de tine, voiam să vorbesc cu tine, dar tu nu erai. Îmi era frică să nu mă refuzi, de aceea nu am fost în stare să îți trimit măcar un afurisit de cuvânt, nici măcar un "bună", orice. Nu eram în stare. Eram distrusă. Și încă sunt. Sunt distrusă pentru că ai ales altă persoană. Te-ai îndrăgostit de altcineva, iar în timp ce tu te îndrăgosteai, eu plângeam nopțile că nu te aveam lângă mine. Degeaba ai fost atâta timp lângă mine dacă nu ai fost atunci când aveam cel mai mult nevoie de tine. Dar ai ales pe altcineva. Mă doare. Doare atât de tare. Aș vrea să simți și tu măcar un sfert din suferința, durerea și nefericirea mea, dar îmi e teamă să te mai rănesc. De ce dracu' nu vrei să înțelegi odată pentru totdeauna că îmi ești ochii din cap și aerul pe care îl respir?! Nu mint! Niciodată nu am mințit, nu te-am mințit niciodată, avem aproape un an de când ne scriem și nu te-am mințit cu absolut nimic. Doar că în acea seară eram stresată, nervoasă, supărată, cum ți-am mai spus de atâtea ori; mi se adunase tot. Și ți-am mai zis un lucru, ți-am mai zis ce s-a mai întâmplat. Ți se pare că aveam o stare bună încât să fiu calmă cum erai tu? Ți se pare că aveam chef de vorbă? Nu neapărat cu tine, nu aveam chef de vorbă cu nimeni. Și te avertizasem să vorbim următoarea zi, dar ai insistat, iar când insiști, nu mă pot abține să nu-ți răspund. Crede-mă că îmi pare rău, foarte rău. Sunt atât de îndurerată. De ce ai ales pe altcineva? Ce are acea persoană și eu nu? Ce, eu nu ți-am spus de atâtea ori că te iubesc pentru ce ești și cine ești? Nu ți-am spus că te iubesc pentru ceea ce ești? Ce are ea și eu nu? Îți oferă ceva mai mult decât îți ofeream eu? Ce îți zice? Ce-ți promite? Eu nu ți-am promis? M-am ținut de promisiune și încă mă țin, nu am mai făcut-o, dar dacă mai continui mult timp așa, am să o fac. Nu mai pot rezista fără tine. Știu că ai zis "ca înainte", dar știm foarte bine că nu vom fi așa. Tu nu vrei să mai fim ca înainte. Și știi de ce? Pentru că ai ales pe altcineva. Nu mă pot abține, sunt geloasă, sunt o fire foarte geloasă, vreau ce îmi aparține, vreau să te am înapoi, lângă mine, ca înainte.
Nu mă pot gândi la tine fără să nu-mi dea lacrimile. Plâng de fiecare dată când mă gândesc la tine. Plâng pentru că te-am pierdut și mă doare. Vreau să te recuperez. Dar ai zis că nu îți vei schimba sentimentele. Ei bine, nici eu. Nu te pot uita, nu mă pot preface ca și cum nu ai fi existat în viața mea,ca și cum nu te iubesc, nu pot uita. Niciodată. Mă poți tortura cum vrei, dar nu îmi cere să te uit pentru că nu pot. Nu pot uita... Pur și simplu.
Atât de pur încât te iubesc și atât de simplu încât nu pot trăi fără tine. Însemni atât de mult pentru mine. Ai fost și ești prima mea dragoste, ți-am mai spus asta. Se zice că prima dragoste nu se uită; eu nu te pot uita pe tine. Ești tot ceea ce am. Nu contează familia, rudele sau prietenii. TU ESTI TOT CEEA CE AM.
Și...
Te
Iubesc
Atât
De
Mult.

Vreau să-ți intre foarte bine în cap tot ceea ce ti-am scris aici. Nu contează că sunt mai mare sau tu ai mai puțini ani decât mine. Nu îmi pasă. Ți-am repetat de atâtea ori că nu îmi pasă. Nu îmi pasă nici chiar dacă ai câteva kilograme în plus sau minus. Te iubesc așa cum ești, mi-e frică să te mai rănesc, nu vreau să te rănesc. Poate că e mai bine să păstrăm distanță, dar nu pot sta fără tine.

Te iubesc atât de mult și atât de sincer.