Hei!
Da am revenit, bla, bla, bla and all the stuff.
Adică nu știu dacă am revenit, I mean, vreau să scriu aici pentru că mi-a fost dor de voi. Și n-am mai scris de mult aici. Eu zic să trecem la subiect.
Azi vreau să dezvoltăm subiectul acela sensibil.
Voi cum v-ați simțit când ați trecut prin momente grele? Adică... Vreau să spun ce făceați. Ce întrebare stupidă.
Normal că orice om care are o perioadă grea este trist, etc.
Dar mă refer dacă aveați pe cineva lângă voi, dacă cineva vă întreba ceva, idk.
Nu le prea am cu exprimatul în situații de genul.
Mă, eu sincer... Nu am avut pe nimeni, nu m-a întrebat nimeni nimic, nu am fost îmbrățișată sau nu am avut un umăr pe care să plâng. Părinților, de la capăt nu le-am spus absolut nimic. Nu am fost la psiholog niciodată, deși aș încerca bc de ce nu.
Și... Plângeam noaptea în camera mea, când ajungeam de la școală mă băgam automat în cameră și până a doua zi de dimineață nu ieșeam.
Iar subiectul școală...
Ei bine, eram *și sunt* batjocorită, nu le puteam spune nimic împotrivă pentru că atunci cădea toată vina pe mine, nu știu cum, dar așa era. Ei erau mai mulți, iar eu nu aveam pe nimeni lângă mine să-mi ia apărarea.
Da, a fost o perioadă grea, foarte grea.
Și, uhm, sunt bine în momentul ăsta, dar nu chiar de tot. Mai am momentele mele. Ca oricine, duh.
Întrebare: V-ați mai tăiat? Dacă nu, de cât timp?
Eu am un an aproape de când nu o mai fac.
Cam ăsta a fost "capitolul". Vreau să vă citesc comentariile.
You are not alone, yes you, that people who understands me.
CITEȘTI
T E A R S
De Todo"Everybody cries, honey." Ganduri, mici texte, versuri si momente depresive. Toate acestea le astern aici. Nu esti obligat/obligata sa citesti. Cartea asta nu e facuta pentru a fi citita, ci pentru a ma descarca.
