Si plang, si nu incetez, nu pot sa incetez. Toate problemele mi se strang intr-un nod in gat care nu pot lupta cu el. Cedez. Cedez de fiecare data, sunt o lasa. Mi s-a spus asta foarte des. Si pe langa lasa, mi s-a spus ca nu sunt buna de nimic, ca sunt o proasta, un esec, ca nu merit sa traiesc pe pamant. Si au dreptate, au perfecta dreptate. Sunt o lasa pentru ca nu pot lupta cu propiile-mi probleme, nu sunt buna de nimic pentru ca nu reusesc sa fac nimic bun, sunt proasta pentru ca nu invat, dar cine se mai concentreaza pe invatat cand ai o asa viata de rahat? Sunt un esec pentru ca... Pentru ca asta sunt. Un esec sinucigas si depresiv. Si nu merit sa traiesc pe pamant pentru ca sunt o problema ce aduce mai multe probleme.
CITEȘTI
T E A R S
Acak"Everybody cries, honey." Ganduri, mici texte, versuri si momente depresive. Toate acestea le astern aici. Nu esti obligat/obligata sa citesti. Cartea asta nu e facuta pentru a fi citita, ci pentru a ma descarca.
