Destin

17

  Ii mai arunc o singura privire apoi deschid ușa si ceea ce vad in fata ochilor mă face sa îmi pierd echilibrul, mă sprijin de ușă si mă uit la femeia ce are brațele după gatul lui Andrei si buzele lipite de a lui. El nu prea pare supărat dar starea mea se schimba brusc si simt ca îmi vine sa vărs. Le mai arunc o singura privire apoi fug amețita spre ieșire, simt cum lacrimile caută o cale de scăpare dar nu merita, inima mea se sparge in sute de bucatele. Continui sa merg când din greșeala intru in cineva.

- Îmi pare rău, nu mă uitam pe unde merg.

- Delia? Ce faci aici?

Ma uit mai atent la persoana in care am intrat si îl vad pe...Valentin, dumnezeule el ce caută pe aici.

- Am venit cu cineva, ii spun.

- Cu Andrei nui așa? Hei ești bine? Si își pune mana pe mine.

- Nu, eu o sa plec, si mă intorc ieșind afara din clădire.

- Te duc eu, si mă ia de mana.

- Acasă...vreau acasă, ii spun si simt o lacrima cum îmi cade pe obraz.

- Delia, ce s-a întâmplat?

- Nimic...

- Delia...Delia stai, aud pe cineva cum mă striga.

- Ce vrei? Ma intorc si din greșeala îl privesc in ochii si simt cum cedez.

- De ce pleci? Ce s-a întâmplat? Si își pune mâinile pe umerii mei.

- Nu mă atinge, tip la el.

- Delia ce se întâmpla cu tine? Tipa si el nervos.

- Ar trebui sa o întrebi pe păpușa blonda ce era legata de gatul tău.

- Ce? Ce păpușă?

- Nu vreau sa te mai vad, m-am îndrăgostit de tine pentru ce...Valentin hai sa mergem, si îl iau de mana.

- Nu vrei sa asculți si versiunea mea, tipa după mine.

- Nu vreau sa mai aud nimic de la tine.

Deschid portiera si intru in mașina. Când ies din raza lui vizuala simt cum nervi mei se acumulează si cedează sub forma unui plâns cu sughițuri.

Primul bărbat din viața mea s-a dovedit a fi un șarlatan, i-am dăruit ce are mai de preț o femeie si el...el m-a jucat pe degete. Ce proasta pot sa fiu, e o vedeta, are atâtea fete frumoase la picioare si el se îndrăgostește de mine.

- Delia, te rog nu mai plânge, îți faci mai mult rău.

- Aam...ne...nevoie sa mă...descarc, articulez printre suspine.

- Atunci plângi, îmi caută mana si mă strânge. Ma uit la el si nu pot sa nu observ sclipirea din privirea lui, îmi pare așa de rău ca nu am sentimente pentru el, dar mereu l-am privit ca pe un frate si nu am observat ca mă place.

- Îmi pare rău, ii spun.

- Nu spune nimic.

Nu mai vorbim deloc restul drumului iar când ajungem in fata uși mă săruta pe obraz si da sa plece.

- Valentin stai! Strig in urma lui.

- S-a întâmplat ceva?

- Aaaa...poți sa stai cu mine in seara asta?

- Ești sigura?

Îl vad ca ezita, știu ca cer prea mult dar nu vreau sa rămân singura in seara asta, o sa mă prăbușesc in suspine sau o sa fac vreo prostie.

- Da sunt sigura, si mă duc lângă el îl iau de mana si intram amândoi in casa.

- Eu o sa dorm pe canapea, îmi spune.

- Ma duc sa mă schimb, îți aduc o pereche de pijamale de la tata.

Urcam amândoi scările si ii aduc pijamalele si coboară jos pentru a se schimba.

Ma uit in oglinda si vad ca arat ca un dezastru, îmi dau rochia jos si fac un dus rapid, mă îmbrac si cobor sa vad ce face.

- Ce film e? Îl întreb.

- „Laguna albastra".

Ma așez lângă el si încerc sa fiu atenta la film dar gândurile mele zboară tot spre Andrei, seara asta a fost un eșec pentru viata mea sentimentala.

Primul bărbat...prima noapte de dragoste...iubirea mea pentru el. A folosit cuvintele in bătaie de joc. O sa mă obișnuiesc cu lipsa lui, iar inima o sa încerc sa o îngheț. Vreau sa uit tot, sa dispară din viata mea.

Îmi sprijin capul pe umărul prietenului meu si intr-un final adorm extenuata.

"\\"

Si acum e vremea sa ma omorati, i-am despartit si am facut un mare dezastru cu inima ei.

Promit sa ma revansez repede.

P.S Cred ca mai am doar trei capitole 

P.S 2 La media Delia cu Valentin