Destin

Epilog

  E atât de bine sa te afli in brațele persoanei iubite, mă simt atât de protejata. Oare si el simte la fel, mă mai iubește ca înainte? Mâinile lui se plimba pe soldurile mele ceea ce îmi trimite fiori de plăcere in tot corpul.

Si când mă gândesc ca totul a pornit când Georgiana mi-a făcut cadou biletele la concertul lui. Oh doamne!

- Am uitat de Georgiana, si sar din pat si încep sa îmi adun hainele de jos.

- Ce e cu Georgiana, si se da si el jos din pat.

- A dispărut, Valentin nu o găsește si eu fac dragoste. Nu mi-ai văzut sutienul?

- Prinde, si îmi arunca sutienul.

- Adică nu vreau sa crezi ca îmi pare rău pentru ca nu îmi pare. Te iubesc si așteptam de mult clipa asta.

- Te înțeleg, o sa o găsim.

Dispare in baie iar eu încerc sa îmi închid rochița. Ma duc după el si când vad ce par am in cap îmi vine sa mă tund. Încerc sa îl fac sa arate a coafura normala. Andrei își face rapid o pictura pe fata in timp ce eu adun după dezastrul nostru.

- Gata, hai sa mergem. Ma ia de mana si urcam amândoi in mașina.

- O sa încercam la ea acasă poate nu a vrut sa vorbească cu el.

Îl spun ca e vecina cu mine ca sa nu stau sa îl îndrum. Îmi sprijin fruntea de geamul mașini. Am lăsat-o singura când avea cea mai mare nevoie de mine, halal prietena mai sunt si eu.

Tocmai îmi spusese ca ii place de Valentin, sau ca i-a plăcut. Oare cum de nu am văzut, au fost destul de apropiați iar ea era mereu un zâmbet in preajma lui.

- Delia te iubesc, si o sa o găsim, își pune mana pe piciorul meu si mă mângâie.

- Sper, ca altfel nu o sa mă pot ierta, ii spun fără sa mă uit la el.

Afara e atât de cald, oare unde se putea duce daca acasă nu e? Ridic privirea si observ ca trecem pe lângă parc.

- Oprește, asta e! Tip de fericire.

- Ce e? Mai speriat, si parchează aproape de intrare.

- Știu unde e! Si mă dau jos din mașina. Vine si el lângă mine si intram amândoi.

- Deci, ce ar face intr-un parc, mă întreabă.

- Când eram triste veneam mereu aici, bine când eram niște copile. Avem o banca a noastră , sunt sigura ca aici o sa o găsesc.

Înaintam amândoi tinandu-ne de mana si furându-ne cate o sărutare. Toți pe lângă care treceam voiau poze si sa vorbească cu el si era plăcut sa vezi cat e de admirat. Ma uit la banca noastră si nu mare mi-e mirarea când îl vad pe Valentin pe banca lângă ea vorbind.

- Mai mai mai, ce faceți. Fata ai idee cate griji mi-am făcut? Si ii dau cu pumnul in mana.

- Auu! Eram supărata așa ca am venit aici, si își freacă locul unde am lovit-o.

- Si tu la ce nu m-ai sunat, tip la Valentin.

- Te-am sunat da nu ai răspuns, îmi zice.

- Mi-am uitat telefonul la tine, ii zic lui Andrei.

- O sa mergem după el, si mă săruta pe frunte.

- Va-ti împăcat, tipa de fericire Georgiana.

- Da, dar voi? Întreb suspicioasa.

- Noi...pai...aaa, se bâlbâie ea.

- Noi purtam o discuție, o completează el.

- Hmm, bine noi va lăsăm. Sa aveți grija de voi, si le fac cu ochiul.

Îl iau de mana pe Andrei si ne îndepărtam de cei doi îndrăgostiți.

- Oare ce o fi făcut cu colegul tău, nu ști nimic?

- Oricum la ala nu țin relațiile, o părăsea el daca nu o făcea Georgiana.

- Nu știam ca ii place de Vali, el mereu m-a plăcut pe mine dar mă bucur nespus pentru ei.

- Iubito ce zici daca am oficializa relația?

Încremenesc când aud cuvintele alea, asta ce vrea sa însemne, mă uit la el si vad ca scoate ceva din buzunar.

- Ce e ala?

- Un inel, si îngenunchează in fata mea.

- De unde știai ca o sa mă intorc? Si de ce ai un inel după tine?

- Azi l-am cumpărat, de asta ieșisem afara. Voiam sa mă intorc la tine...deci?

- Da normal ca vreau.

Ma așez in genunchi alături de el si îl las sa îmi pună inelul care se potrivește perfect.

- Te vreau toata viața alături de mine, si ma săruta.

- Nu pot sa cred, te iubesc atât de mult.

Se ridica si îmi întinde mana. Îmi dau seama ca cineva aplauda așa ca mă uit mai atent, toata lumea din parc sa adunat, cineva ne face poze pe care mă gândesc sa i le cer si eu ce naiba tocmai am fost ceruta de soție.

- Casa de piatra!

- Felicitări!

Primim atâtea urâri si îmbrățișări cum nu am primit vreodată, sunt toata un zâmbet, si el la fel.

- Ce crezi ca ne-a adus împreuna? Îmi șoptește la ureche.

- Cred ca destinul...

"\\"

Imi este asa de greu, tocmai am mai terminat o carte pe care o indragesc.

Sper ca va placut si ca ati trait alaturi de personaje.

Va pup :*