Destin

23

Șoferul tocmai s-a pus cu cine nu trebuie. Piciorul mă doare îngrozitor dar asta nu mă oprește sa înaintez, îmi pun mâinile pe parbriz si încerc sa vad cine e conducătorul.

- Cine ti-a dat ție permis de conducere, tip si bat cu mana pe caroserie. Portiera se deschide si din mașina iese nimeni altul decât Andrei.

- Doamne ești bine? Si se uita in spate la o mașina care se apropie si mă baga repede in mașina.

- Ce naiba faci, ce înseamnă asta, mă doare piciorul, ii spun.

- Mașina aia din spate mă urmărește pe mine, si demarează in tromba.

- Ce? De ce? Si îmi fixez centura.

- Sunt paparazzi si cum nu sunt pictat pe fata o sa afle cine sunt daca îmi fac poze. M-au urmărit când am ieșit dintr-un supermarket.

- Unde mergem, si mă aplec sa îmi masez piciorul.

- Oriunde, dar trebuie sa scăpam de ei. Îmi pare rău ca te-am lovit dar chiar nu mă așteptam sa îmi sară cineva in fata.

- Da, nici eu nu am fost atenta, si mă înroșesc sub privirea lui.

- Mai sunt in spate? Ma întreabă.

- Da! Si se apropie, tip.

- Tine-te bine, îl aud si mă țin de portiera de frica. Îmi amintesc brusc de accidentul pe care era sa îl fac.

- Ești bine? Pari cam alba, îmi spune.

- Sunt bine, scapă de ăștia mai repede, si presimt ca mă încearcă posibil leșin.

Mașina prinde si mai multa viteza, mă uit la bărbatul de lângă mine si constat ca mi-a fost foarte dor de privirea lui. E atât de frumos nepictat. Ma uit in fata si vad ca suntem pe niște străduțe iar in spatele nostru nu se mai vede nimeni.

- Am scăpat de ei, ii zic.

- Am observat.

Se concentrează la drum si nu mai scoate nici un sunet, eu încă mă holbez la el, oare si-ar mai dori sa ne împăcam. Nici nu am realizat cat mi-a lipsit de fapt. Vreau sa ii simt mâinile pe corpul meu si sa îl aud cum îmi șoptește cuvinte magice.

- La ce te gândești? Îmi spune râzând.

- La nimic important, si ii zâmbesc.

- Deci... ,începe el.

- Deci ce? Întreb eu.

- Ce cauți aici, îl aud.

- Aaa...pai vezi...eu de fapt...eu te...am venit sa te vad, ii spun.

- De ce? Ultima oara când ne-am văzut m-ai dat afara. Acum ai venit după mine?

- Da, nu mai pot Andrei, am avut sufletul sfâșiat te vreau înapoi daca si tu mă vrei, si ii evit privirea.

Nu scoate nici un sunet, parchează mașina in spatele unei case si coboară jos ocolind si deschizându-mi portiera.

- Unde suntem? Îl întreb.

- Asta e casa mea, si îmi arata cu capul înspre ea.

Cobor jos si încerc sa fac un pas fiind cat pe ce sa cad daca nu mă prindea. Ma ridica in brațe stil mireasa si intra cu mine in casa. Ne uitam unul la altul si încă ii vad in privire aceea scânteie. Intram într-o camera frumos mobilata si mă aseaza pe patul acoperit de o pătura albastra.

- Ridica-ti rochia, îmi spune dispărând in baie.

- Poftim? Tip eu la el.

- Ai râni pe picioare, vreau sa le curat.

- Am ce? Îmi ridic rochia si abia atunci observ o zgârietura care se întinde de la genunchi in sus.

Se pune pe pat lângă mine si începe sa îmi dezinfecteze rana. Îmi mușc limba ca sa nu tip de durere dar îmi scapă câteva lacrimi. Ma da cu crema apoi îmi acopăra rana cu pansament.

- Îmi pare atât de rău iubito, pune trusa jos si își pune mâinile pe fata mea. Ne privim in ochii câteva secunde apoi se apleacă pentru a-mi cuprinde buzele intr-un sărut pe care îl întrerup din lipsa de aer.

- Mie îmi pare rău ca nu ti-am acordat șansa de a vorbi, am fost o proasta si pentru asta am plătit.

- Nici eu nu am luptat pentru noi, când te-am văzut ca erai cu ala am înnebunit, îmi mărturisește.

- Te iubesc! Ii spun in timp ce îl privesc in ochii, am așteptat destul sa ii spun cuvintele astea si acum cred ca e momentul potrivit.

- E prima oara când îmi spui asta, si eu te iubesc floricica.

Se apleacă si mă săruta din nou dar de asta mai flamand parca cerând mai mult. Ma întind mai bine in pat si îl trag deasupra mea. Uit de râni si parca durerea din picior s-a evaporat.

Tot ce mai contează acum e doar dragostea ce o simțim. Ne lăsăm purtați pe culmile pasiuni si ne cercetam fiecare centimetru din corp, pana când intr-un final ajungem la extaz.

"\\"

Asta dragilor este ultimul capitol, mai am doar epilogul si gata, ne luam ramas bun de la Delia si Andrei.

Pentru cine nu a vazut am pus in cartea "Interviuri cu autori si personaje" un capitol legat de aceasta carte. Asa ca cei care au intrebari pentru mine, Delia sau Andrei le pot lasa acolo iar eu voi realiza un interviu.

Chiar astept sa vad ce curiozitati aveti :))

Va pup :*