Destin

21

  Nu știu cat este ceasul dar cert e ca stau de ceva timp pe canapea plângând. Telefonul meu suna dar mă prefac ca nu îl aud. Sufletul îmi spune sa mă duc după el iar mintea sa stau liniștita si sa nu mă complic.

Telefonul încetează sa sune exact când cineva bate la ușa. Ma întreb cine o fi, cred ca Georgiana care a venit sa mă duca cu forța. Ma ridic alene si mă îndrept cu pași mărunți spre ușă si o deschid. Ma uit la persoana din fata mea si nu îmi dau seama cine e, dar știu ca am mai văzut-o undeva.

- Buna, ii aud glasul firav.

- Aaa, buna. Ne cunoaștem? O întreb.

- Nu, de asta sunt aici, si îmi zâmbește.

- Nu am dispoziția necesara sa vorbesc, si mă dau un pas in spate.

- Nici daca e vorba de Andrei?

Atunci ridic privirea si o analizez mai atent. Parul asta blond si fata ei...mă holbez când îmi dau seama cu cine vorbesc. Blonda care l-a sărutat pe fostul meu iubit.

- Ce vrei, ii spun in cel mai normal mod cu putința.

- Vreau sa vorbim, te rog. Modul in care a vorbit mă face sa mă dau din ușă si sa o invit înăuntru. Ma îndrept spre bucătărie cu blonda in spatele meu.

- Vrei o cafea? Ce politicoasa am devenit cu persoana care mi-a furat iubitul.

- Daca ești amabila sigur, si se aseaza pe scaun.

Pun apa in cafetiera si cafea si ii dau drumul. Scot doua cești pe care le pun pe masa împreuna cu zaharul si doua lingurițe. E prea multa liniște dar nu vreau sa fiu eu prima care o întreb ceva. Nici nu știu ce caută aici

- Vreau sa vorbim, îmi spune de parca mi-ar fi citit gândurile.

- Despre ce anume?

- Despre tine si Andrei.

- Nu cred ca e ceva de discutat, mă ridic de la masa sa iau cafeaua care e gata si o torn in cești. Am fost împreuna puțin timp, nu cred ca are rost sa vorbim.

- Ba da. In primul rând numele meu e Larisa si sunt prietena lui din copilărie.

- Cred ca ști deja cum mă cheamă dar nu vad ce rost are sa îmi povestești astea.

- Eu sunt măritata, si simt ca îmi cade cerul in cap.

- Măritata...măritata. E singurul cuvânt pe care reușesc sa îl șoptesc si atunci de ce atâta apropiere intre ei. Nu înțeleg, de ce l-ai sărutat? O întreb dezmeticindu-mă. Își ridica ceașca si bea o gura de cafea, se gândește la un răspuns sau toata chestia asta e o măscărie.

- E cel mai bun prieten al meu, am copilărit împreuna. Când m-am măritat a trebuit sa îmi urmez soțul in America. Nu ne mai văzusem de trei ani, iar in seara aia eram atât de bucuroasa când l-am văzut ca nu m-am putut abține. Nici nu știa ca e însoțit de cineva.

- Sunt o proasta, nici nu i-am dat ocazia sa se scuze si sa îmi explice adevărul. Am fost atât de nervoasa când văzusem ca îmi pierdusem rațiunea.

- Nu e târziu, trebuie doar sa te duci după el, si își pune mana pe mana mea.

- Crezi ca mă va ierta? După ce am fost o egoista, nici eu nu m-as ierta.

- A suferit extrem de mult. Mănâncă doar pentru a supraviețui, iar de ieșit afara foarte rar, băieți mai au un pic si îl iau la bătaie.

- Știu cum se simte, exact asta am fost si eu in ultimul timp, o epava. Si doar din vina mea, îmi șterg o lacrima de pe fata si mă uit la blonda din fata mea, se vede ca e îngrijorata in privința lui, altfel nu ar fi venit aici.

- Tu de ce crezi ca am venit după tine, vreau sa îl vad din nou fericit exact așa cum era in copilărie. Nu am avut tupeu ca veneam eu mai devreme.

- Îți mulțumesc ca ai venit si ai clarificat situația. Îți promit ca o sa mă duc după el, chiar azi după ce fac o baie si mă aranjez si eu.

- Sper sa fie totul bine si poate ieșim toți la o cafea, îmi spune cu un surâs mare pe fata.

- Cu siguranța. Ne ridicam amândouă de la masa iar din exces de fericire o îmbrățișez pe Larisa, chiar am judecat-o greșit in seara aia.

- Mi-a făcut plăcere Delia, si mult succes.

- Chiar am nevoie, mă duc sa repun un bărbat pe picioarele lui.

Ne sărutam pe obraji si ne luam rămas bun ca doua prietene vechi. Îmi pune in mana adresa lui si se îndepărtează. Nici nu știe cat de mult mi-a înveselit ziua, a avut mult curaj sa vina la mine si sa îmi povestească.

Ii fac cu mana si pornește mașina apoi pleacă. Închid ușa in urma mea si mă urc in camera mea, pana ajung la ușa bai hainele mele sunt peste tot...trebuie sa mă pregătesc pentru provocarea vieți mele...trebuie sa îl fac pe Andrei sa mă ierte.

"\\"

Va multumesc enorm de mult pentru comentariile frumoase.

Capitolul il dedic unei prietene care am observat ca adora aceasta carte. Si vreau sa ii multumesc ca ma sprijinit sa fac cartea cu interviuri, o sa iti raman mereu recunoscatoare Adina.

Treceti si pe la cartea ei "American Love" care e geniala, am ajutat si eu cateva idei dar e super.

Succes in continuare si la cartea cu recenzii.

Va pup pe toti!!