My Twitter Love - A Harry Styles Fanfiction!

Prolog.

 În primul rând vreau să vă rog să urmăriţi trailer-ul ce l-am făcut pentru această poveste.Acolo este explicit tot ce o să fie.Îl găsiţi în dreapta sau aici : http://www.youtube.com/watch?v=drx7zObih5E&feature=youtu.be !

 În acest prolog sunt mai mult sentimentele ei.Dacă vă uitaţi la trailer o să vedeţi povestea cu adevărat.

Hope you like it!

xoxo,

Denna.

 Lacrimi, disperare, sunete ciudate si un zambet. Intuneric,drama, teroare si o zi buna. Toti suntem la fel, toti diferiti. Nu conteaza cand, cum si cat zambesti, conteaza ca noaptea tu plangi si toata lumea nu aude decat rasul tau. Suspinele sunt uitate. Sau ignorate. Cei care ne cunosc povestea, de obicei o ignora. Cei care vor sa o afle nu o vor afla niciodata. Si cei care au trait-o odata cu noi sunt ceea ce numesc eu oameni. Oameni fiindca stiu ce e in inima ta, prin ce ai trecut, si trecutul tau. Sunt mai mult decat prieteni. Si prin ei te vezi, prin ei te remarci. Si o noua zi poate inecepe cu ei alaturi. Oameni si asta e de ajuns. Prin oameni inteleg familia mea si prietenii mei. Poate ca nu am multi, poate ca nu i-am gasit usor, dar cu siguranta merita sa-i pastrez. 

  Povestea ta, ca si a mea, doare. Doare prin imagini, cuvinte si sunete. Doare prin trecut si amintiri. Doare prin insasi existenta ei. O poveste e traita prin suspine, cuvinte scrise intr-un carnetel, priviri amuzate, rasete, vise, si in final prin lacrimi. Poate nu e usor sa induri ceea ce odata a fost incredibil, dar merita sa stii ca, o data in viata, ai trait cele mai bune clipe. Cele care iti vor umple tot viitorul cu amintiri si zile deprimante. Din greseli invatam, si de abia acum observ ca am gresit crezand in acei ochi. Poate am facut intr-adevar o mare greseala, dar, acum, cand realizez ca pentru o secunda am avut totul, ma bucur. Poate pe nimeni nu intereseaza povestea ta, dar merita sa o pastrezi doar pentru tine, ca, atunci cand esti singur, sa ti-o soptesti in gand si sa te lasi prada amintirilor atat de dureroase...

  Tocmai de aia, fiindca exista prea multe povesti, lumea nu mai are timp sa asculte. Toti vor sa-si spuna trecutul, toti cauta alinare in vorbele bune ale ascultatorului, insa nimeni nu asculta. Exista o persoana, insa, care uita de ea si asculta toate povestile, le retine in ea si nu le uita. Invata ca viata nu e usoara, ca e dificil si sa respiri. Nu toti suntem acea persoana, dar putem cu totii sa ascultam din cand in cand cate o poveste tragica, care, in final, ne va ajuta. Prin faptul ca este unica, traita de oameni unici, cu momente unice si amintiri unice. 

Nu e vorba de nimic altceva decat ca intotdeauna exista ceva care ne face sa ne gandim mai profund la viata, la intelesurile ei si...la povestea noastra.

  Poate am plans destul si nu mai am nevoie de lacrimi, poate ca am suferit prea mult si nevoie de chin nu mai am, dar niciodata nu am fost fericita indeajuns incat sa nu mai am nevoie de zambete si sperante.