My Twitter Love - A Harry Styles Fanfiction!

Capitolul 20.

✖Îmi pare rău pentru greşeli.

Am luat dosarul plin cu desene și poezii făcute de tata și am ieșit cu lacrimi în ochii din casă.

Înainte să plecăm mi-am sunat mătuşa care mi-a spus unde se află mormântul tatălui meu,am luat un taxi şi am plecat.

Δ   Δ    Δ

Am ajuns în aproximativ 10 minute,iar când maşina s-a oprit am simţit un fior care nu voia să-mi părăsească corpul.

M-am apropiat de un mormânt făcut din marmură albă.Am tremurat când am văzut numele şi poza tatălui meu acolo.Lacrimile mi-au părăsit ochii automat şi nu aveam de gând să le opresc.Încă nu-mi venea să cred,ţineam atât de mult la el,chiar dacă nu i-am arătat asta.Era singura persoană care nu m-a părăsit şi a  stat cu mine şi a fost tare chiar şi în ultimul moment.Iar înainte să plece,mi-a asigurat mie un viitor departe de amintirile din acest oraş.

 M-am învârtit de câteva ori în jurul mormântului îngrijit,îi eram datoare mătuşii mele că venea aici.

Imediat după asta m-am aşezat  pe băncuţa verde din faţa mormântului,lângă Harry, care avea şi el lacrimi în ochii.

-Tată,el e Harry,iubitul meu,îi spun eu printre lacrimi,''tatălui meu'' .

L-am simţit pe Harry cum tremură şi îmi strânge mâna mai tare.

-E singurul care e aici lângă mine,tată.Şi habar nu ai cât de greu îmi e,de ce ai plecat?De ce m-ai lăsat şi tu?Îmi pare rău că nu ţi-am spus niciodată cât de mult de iubesc,deşi simţeam asta.Îţi mai aduci aminte de depresiile mele pe care le aveam după plecarea mamei?Nici nu te băgam în seamă,din contră,vorbeam urât cu tine şi îmi pare rău.Îmi pare rau că nu am fost niciodată fata model,spun şi respir greu.

M-am uitat la Harry care şi-a lăsat frâu liber la câteva lacrimi şi speram să nu mă creadă nebună că vorbeasc cu o piatră.Dar sub această 'piatră' se afla tatăl meu.

Nu am putut să suport tensiunea şi amintirile care îmi veneau în minte,aşa că m-am ridicat ca un vârtej de pe bancă şi m-am îndreptat spre ieşirea cimitirului.Îi puteam auzi paşii lui Harry care păreau să alerge după mine.M-a ajus repede şi m-a tras în braţele lui care îmi transmiteau atâţia fiori şi atâta căldură.

M-a obligat să mă uit în ochii lui şi mi-a şoptit la ureche că o să fie lângă mine mereu,să am încredere în el.Nu am putut să nu-i observ sinceritatea din vocea lui răguşită.

 Am mers până la hotelul la care eram cazaţi ca să ne schimbăm şi să mă liniştesc.

După ce am făcut un duş,m-am băgat în pat,iar Harry a coborât la restaurant să îmi aducă ceva de mâncare.Credea că am nevoie,dar de fapt acum am nevoie de el.

La scurt timp,Harry a intrat cu o tavă plină de mâncare.

-Mâncarea asta o să ne ajungă pe 3 zile,râd eu.

-Defapt,o să te pun să mânânci tot.

-O să ma fac cât o balenă.

-Dacă 'balena' aia eşti tu,îmi place.

 Δ   Δ    Δ

Următoarea 'locaţie' era una importantă pentru mine.Locul unde mergam în fiecare zi cu tatăl meu când eram mică.

Harry a primit un telefon că îi venise maşina,aşa că nu trebuia să luăm şi de data aceasta un taxi.I-am dat lui Harry toate indicaţiile până acolo şi am ajuns destul de repede.

Am păşit încet spre lacul unde stăteam ore în şir aruncând pietricele în apă şi m-am aşezat jos,Harry urmându-mă.

L-am prins pe Harry de mână şi ne-am aşezat amândoi uşor pe marginea lacului.

M-am uitat la Harry,care părea să fie foarte încântat de peisajul care îl avea în faţă.

Am desfăcut dosarul şi am început să analizez fiecare desen în parte.

Primul era cu mine,eram desenată precum un înger,cu aripi lungi,fără defecte şi fericită.

Al doilea cu mama mea,era desenată alături de un bărbat.Mi-am putut da seama că nu era tatăl meu,probabil şi l-a imaginat pe noul ei soţ.

Al treilea m-a făcut să plâng.Era cu noi 3.Probabil tata a desenat asta pentru că noi nu aveam nici o poză de familie,împreună.

Mă uitam la poză,iar Harry zâmbea.

Toate desenele erau perfect ilustrate cu momente din viaţa mea,din viaţa mamei mele.

Nici nu îmi venea să cred cât talent avea.De ce nu m-a lăsat niciodată să le văd?

Dar e prea târziu să pun întrebări.

-Îmi pare rău că nu l-am cunoscut pe tatăl tău,pare un om minunat,spune şi eu zâmbesc.

-A fost cel mai minunat om din univers.Şi încă este,în sufletul meu.

Era ora 21.

Nici nu îmi dau seama când a trecut timpul atât de repede.Am povestit cu Harry,mi-a povestit despre el şi succesul lui atât de nebun,ne-am uitat la toate desenele,i-am povestit fiecare detaliu din viaţa mea sau mă rog,aproape totul.

Harry nu îmi e doar un simplu iubit,îmi e şi cel mai bun prieten şi asta mă bucură enorm de mult.S-a întâmplat asta într-un timp atât de scurt.

E lună plină.

Eu nicidată nu am putut dormi când era lună plină,în zilele bune,stăteam cu tata în camera mea şi îmi povestea diferite lucruri,râdeam,iar dimineaţa eu mă culcam şi el mergea la lucru.Chiar dacă aba îşi ţinea ochii deschişi,tot stătea cu mine.

-E lună plină,spun către Harry.

-E ceva special pentru tine în seara asta?,mă întreabă zâmbind.

-Niciodată nu am putut dormi când era lună plină.Stăteam în camera mea cu tata până dimineaţa,povestind sau râzând.Asta în zilele bune în care nu eram în depresie sau alte lucruri.

-Promit că o să fie la fel.Doar că în locul tatălui tău o să fiu eu.Ştiu că nu o să-i pot ţine niciodată locul,dar vreau să fiu la un standard bun.Ştiu că tatăl tău acum ne priveşte şi are grijă de tine.

-Are grijă de noi.Mereu mi-a spus că o să apere pe toată lumea la care ţin.Şi acum,eşti singura persoană la care ţin.Nu o să-i fie prea greu.

După ce am realizat că am stat cam mult aici,ne-am gândit să mergem la Starbucks.Ne-am aşezat la masa din spate.

Când ne-am aşezat am început să zâmbesc,ştiam că arăt ca o idioată.

-Ce e?,întreabă râzând

-Am stat la masa asta atunci când vorbeam cu tine la telefon şi eram deprimată.

Mă strânge tare în brate şi îmi sărută fruntea,apoi merge să comande două cafele.

Am stat în jur de o oră.Am râs de noi şi de conversaţile noastre de pe Twitter.

Pare că a trecut atât de mult timp.

Ne-am plimbat pe toate străzile posibile,mi-a spus că mă iubeşte,e lângă mine şi asta a fost cea mai frumoasă noapte din viaţa mea şi nu a fost nevoie decât de el şi nişte plimbări.

-----------------------------------------------

✘ Dorul este de fapt ceva ce îţi arată că ţii la o persoană foarte mult şi uneori este prea târziu să-i mai arăţi persoanei de care îţi este dor cât de mult ţii la ea şi rămâi doar cu acest dor.

--------------------------------------------------

Pe data viitoare.