În avion,toată lumea era panicată,toată lumea ţipa,plângea.Aşa că mi-am dat instantaneu seama că probabil o să fie vorba de o prăbuşire.Am început să mă gândesc la tot ce e mai rău,dar m-am potolit şi m-am gândit că probabil o să fie un lucru' bun.O să-l văd pe tata.
Cineva a venit şi împărţea veste de salvare,probabil cădeam în apă.Pentru că nu erau foarte multe şi pentru că am primit si eu una,pe a mea am dat-o unui copil destul de micuţ care stătea în spatele meu.La un moment dat,am simţit cum ne întoarcem cu capul în jos,iar partea opusă a avionul se desprindea.Lumea ţipa,era o atmosferă de nedescris.Pot spune că şi eu eram,dar nu am lăsat să se vadă,iar gândul că o să mă duc la tata mă liniştea într-un mod ciudat.Da ştiu,poate sună penibil,dar viata mea e mai penibilă de atât.
Simţeam cum mă înnec,nu mai puteam respira,iar ochii îmi erau din ce în ce mai grei.
Apoi s-a trezit. Era intr-un loc pustiu, intr-o padure. Totul era intunecat in jurul ei. Intr-un singur loc era lumina. A inaintat si a dat de un lac. Era locul in care l-a vazut prima data pe Harry. De data asta, el nu era acolo. Dar era altcineva in locul lui. Tatal lui Jess. A alergat spre el dorind sa il imbratiseze, dar a trecut prin el.
-Tata! De ce nu te pot imbratisa?
-Eu nu mai sunt om, scumpa mea. Tu mai esti.
-Dar sunt aici. Avionul s-a prabusit. Nu mai traiesc.
-Ba mai traiesti. Exista cineva care nu vrea sa te lase sa pleci de pe pamant.
-Cine?
-Priveste singura...
In fata ei a aparut o camera de spital. Pe pat se afla trupul ei, iar langa el, o persoana foarte cunoscuta ei... Era chiar Harry. O tinea strans de mana si plangea. Cand a vazut acea imagine, lacrimi i-au inundat ochii. Harry plange pentru ea. De ce o face?
De ce nu o lasa sa plece la tatal ei? I-ar fii mult mai bine cu el, decat intr-o lume falsa in care nu are pe nimeni. Sau poate are? Oare chiar tine la ea?
-Jess... Harry te iubeste. De ce nu ii acorzi o sansa?
-Tata, el nu ma iubeste. El vrea doar sa se joace cu mine. Am stiut o data ce inseamna sa iubesti, dar acum am uitat. Nu pot sa il iubesc.
-De ce nu il lasi sa iti arate cum?Ofera-i o sansa. Eu nu mai pot avea grija de tine. Vreau sa stiu ca exista cineva in locul meu care sa o faca. El o poate face. Acum, e alegerea ta. Eu trebuie sa plec, scumpo. Fa alegerea potrivita! Te iubesc.
-Nu! Nu pleca!
Dar era prea tarziu. Am deschis incet ochii si ma aflam intr-o camera alba, intinsa pe un pat incomod. Am incercat sa ma ridic, dar nu am reusit. Am intors capul si am dat de o figura uimita. Harry era chiar langa mine. Se vedea pe fata lui ca a plans. O lacrima i s-a desprins din ochii. Am intins mana si i-am sters-o.
-Daca te mai prind ca plangi, o sa o incurci rau, ai inteles?
Am ras amandoi. Eram fericita sa il revad pe Harry. Dar inca eram indecisa. Nu stiam ce sa fac. Sa ii acord o sansa? Daca o fac, risc sa fiu iar dezamagita. Dar oricine merita o sansa...
-Apropo,ce s-a intamplat?
-Pai,avionul s-a prabusit,dar esti bine,nu prea conteaza,a spus el si m-a sarutat usor pe frunte.
-Si tu de unde stii ca sunt aici?Adica..intelegi tu.
-Pai echipajele de salvare au venit repede,asa ca tu ai rezistat si te-au scos la timp.Iar doctorii au găsit un bilet,ud,dar au reusit sa descifreze numarul de telefon,se pare ca era al fetei care a avut grija la spital de tine.Asa ca ea m-a anuntat repede cu tine,iar pentru ca nu putea pleca de la munca,ea nu a putut veni.
-Si ai venit tu pana aici pentru mine?
-As veni aici,si pana mult mai departe pentru tine.
Am reusit cu greu sa ma ridic, facandu-i loc lui Harry langa mine. Acum era momentul. Trebuia sa stie.
-Harry, trebuie sa vorbim ceva important.
-Nu suna prea bine..
-E legat de... Noi. Harry eu..
-Jess, asteapta. Vreau sa ma asculti inainte sa spui ceva. Iti amintesti seara in care m-ai gasit in club, beat mort?
-Da, imi este cam greu sa o uit..
-Jess... Motivul pentru care ai baut ai fost tu. In noaptea aceea ti-am spus doar si doar adevarul. M-am imbatat deoarece stiam ca nu o sa curaj sa iti spun ca te iubesc atat timp cat sunt treaz. Dar chiar nu pot sa mai stau departe. De cand te-am cunoscut am stiut ca esti speciala. Poate ca nu o sa ma crezi. Poate ca nu o sa mai vrei sa vorbesti cu mine... Dar macar stiu ca ti-am spus adevarul. Te iubesc Jess!
Si-a apropiat buzele de ale mele rapindu-mi un sarut scurt, dar dulce. M-am uitat in ochii lui de smarald, impietrita. Am inghitit in sec, pregatita sa ii spun totul. Pregatita sa ii spun ceea ce simt.
-Harry...Pana acum cateva saptamani nu stiam ce inseamna iubirea. Mi se parea un cuvant banal, fara semnificatie. O singura persoana m-a iubit si eu am iubit-o la randul meu. Tata. In rest, nimanui nu i-a pasat de mine. Credeam ca e mai bine asa. Uitasem deja cum e sa iubesti pe cineva si speram sa nu mai invat. Dar ai aparut tu. Ai fost singura persoana care a vrut sa ma cunoasca, care a vrut sa vorbeasca cu mine, care a vrut sa imi impartaseasca gandurile si sentimentele sale... Ai fost si esti unic in viata mea. Nu stiu daca pot sa mai iubesc. E complicat. Asa cum am mai spus, o singura persoana mi-a aratat ce inseamna iubirea. Dar as vrea sa invat. Ma simt foarte ciudat. Ma simt ca si cum as avea de spus ceva foarte complicat, dar defapt sunt doar 2 cuvinte. 2 cuvinte ce semnifica o mie de cuvinte. 2 cuvinte ce o data spuse, nu se mai uita. 2 cuvinte ce nu le merita multi. Dar tu le meriti. Te iubesc.
In urmatoarea secunda m-am trezit iar cu buzele lui peste ale mele. De aceasta data, i-am raspuns sarutului. Doctorului din pacate ne-a intrerupt.
-Am rezultatele analizelor. Nu sunt prea bune..
-Cum adica? Ce am patit?
-Pai... In urma impactului, nu ati suferit prea multe, dar am descoperit altceva in urma analizelor.
-Mai exact?
-Imi pare rau sa va anunt, dar..
Ta-dam.
De data aceasta,astept multe păreri despre poveste,despre ce credeţi că se v-a întâmpla.
Cred că voi posta în vineri şi duminică.De două ori pe săptămână,iar dacă am timp voi posta şi părţi bonus :3
Aper că nu sunt greşeli :D
Mulţumesc mult Alexandra,eşti minunată.
Hope you like it !
xoxo,
Denna.
CITEȘTI
My Twitter Love - A Harry Styles Fanfiction!
FanfictionTrecutul..Mereu prezent în inimile noastre,pentru Jessie,însă,trecutul nu reprezintă nimic.Ar da orice să-l uite,dar nu poate.Se refugiază în calculator,unde vorbeşte pe Twitter cu un anonim,care o înţelege şi o ascultă,o sfătuieşte şi are grijă de...