My Twitter Love - A Harry Styles Fanfiction!

Capitolul 3.

  Mă gândeam dacă ar trebui să îi răspund sau nu,mintea îmi spunea să nu,inima da.Mi-am ascultat mintea,după cum spuneam,până acum i-am dat prea multă atenţie inimii şi a fost rănită mereu şi mereu,până şi de părinţii mei,dacă îi pot numi aşa.Cea mai ''amantă'' fidelă a omului este speranţa.Te înşală zilnic şi totuşi trăim cu ea toată viaţa.Când eram micuţă mă gâdeam că viaţa mea o să fie ca în filme.Şi aşa a fost,doar că,exact ca în filmele dramatice.

  Mulţi spun că se bucură că sunt singuri.Eu nu îi cred.Pot să pun pariu,că atunci când se duc la culcare aşteaptă un mesaj de noapte bună de la o persoană dragă,ar vrea sa ştie că e cineva lângă ei şi că acel ''cineva'' chiar ţine la ei şi îi iubeşte.Dar cei singuri preţuiesc cel mai mult iubirea,pentru că au învăţat să trăiască în lipsa ei şi asta o spun din propria mea experienţă.

  Aş vrea să le spun toate fetelor care au tendinta de a sta pana noaptea tarziu ascultand muzica care le aminteste de situatia lor actuala. Care isi ascund temerile, durerea si lacrimile in zambete, rasete si chicoteli... Fetelor care spera ca problemele lor se vor rezolva. Fetelor care tipa si zbiara in perna lor doar pentru ca lumea nu le asculta. Fetelor care au atatea secrete dar intotdeauna pun suflet. Fetelor care au gresit si regreta asta zi de zi. Fetelor care niciodata nu castiga. Fetelor care stau pana noaptea tarziu gandindu-se la acel baiat si spera ca intr-o zi sa le observe. Pentru fetele care iau viata asa cum este, sperand ca va fi mai bine undeva de-a lungul drumului. Pentru fetele care iubesc cu toata inima lor chiar daca sunt frante. Pentru fetele care gandesc ca s-a terminat. Pentru fetele reale, pentru toate fetele: SUNTETI FRUMOASE!

   Nu eşti la fel de populara ca alte fete?! Nu conteaza câţi aşa zişi prieteni ai, important este cati sunt alaturi de tine la greu.

Nu esti la fel de frumoasa ca alte fete?! Nici asta nu conteaza, ceea ce cu adevărat contează este sufletul si inima ta, nu kilogramul de fard pe care'l au unele pe faţă..

  Aş vrea să le spun asta tuturor fetelor,pentru că şi mie mi-ar plăcea să o facă cineva,cândva.

Ea observa totul,dar nu spunea nimic.

Ea isi punea un zambet pe fata si ii pacalea pe toti.

Ea radea si toata lumea credea ca e fericita.

Poate ca daca,chiar te-ai fii uitat la ea ai fi realizat ce falsa era.

Doar daca ti-ai fi facut timp sa te uiti in ochii ei,ai fi putut sa vezi cat de aproape de lacrimi era.

Dar nu ai facut-o.

Ai crezut ca e fericita.

 Dar eu am învăţat să tac şi îndur toate criticile şi răutăţile pe care le primesc de la voi.Ma gândesc că m-ar căuta şi pe mine fericirea,da rnu ştie unde stau.

Când o persoană râde prea mult, chiar și la chestii stupide, acea persoane poartă o tristețe interioară.

Când o persoană doarme prea mult, înseamnă că este o persoană singuratică.

Când o persoană vorbește mai puțin, dar o face foarte repede, înseamnă că ascunde un secret.

Când o persoană nu poate să plângă, înseamnă că este o persoană slabă.

Când o persoană mănâncă într-un mod anormal, înseamnă că este o persoană stresată.

Când o persoană plânge pentru lucruri mici, înseamnă că este o persoană cu inima afectuoasă.

Când o persoană caută să vorbească cu tine când este ocupată, înseamnă că el sau ea chiar te iubește

Telefonul îmi vibra iar,era acelaşi număr.Anonimul.Dar de data aceasta i-am răspuns.

-Uhm,alo?!,am spus eu uşor timidă.

-Heii,Jess!De ce nu îmi mai răspunzi,ce s-a întâmplat cu tine?

Eram ceva de genul ''OMG,IMI STIE NUMELE!''

-Nu s-a întâmplat nimic,sunt ok,i-am răspuns eu scurt.

-Hai,ştii că poţi să îmi spui şi nu te voi critica sau mai ştiu eu ce.

-Acum,sunt în drum spre Londra,tata..tata m-a părăsit şi el..

-Şi unde o să stai?

-Mi-a cumpărat tata un apartament acolo,o să vrei să mă vezi?

Un moment de tăcere a avut loc între noi.

-Dacă nu o să fiu plecat in Londra şi o să mă accepţi aşa cum sunt,da,de ce nu?

-Pleci des din Londra?,l-am întrebat eu.

-Mmm,pot spune că da.

-Să ştii că încă nu mi-ai spus numele tău.

-Ăăăm,îmi poţi spune Edward.

O voce se aude pe fundal încet:

*Faci o poză cu mine,te rog?*

WTF?!Dar ce e el?Vedetă?Nu,nu are cum,daca ar fi vedetă nu ar mai vorbi cu mine,e logic.

-Edward,ce a fost asta?

-Jess,trebuie să închid mai vorbim.Ai grijă de tine.

  Nu am mai putut spune ceva deoarece direct,mi-a închis.Mă gândeam că probabil vrea să facă vreun apropiat poză cu el.Urgh,dar nu m-am putut gândi la asta,mă gândeam doar la tata şi cum m-a părăsit si el.Mi-am adus aminte de scrisoarea pe care mi-o lasase,dar nu am vrut sa o citesc.Probabil erau doar scuze penibile.

                                                ***

  Aşa pierdută în gândurile mele,mi-am dat seama că am ajuns doar după ce vedeam oamenii că se ridică de pe scaune.Repede,m-am ridicat şi eu,am coborât şi mi-am luat bagajele apoi m-am urcat într-un taxi,să merg la adresa pe care mi-o lăsase tata şi unde aveam să stau mult timp de acum înainte.

  Imediat ce am ajuns la destinaţie,am intrat.Stăteam la etajul 3.A durat ceva,până m-am descurcat cu toate bagajele,dar imediat ce am ajuns in faţa uşii,am început să cotrobăi după chei până le-am găsit.Le-am scos şi am intrat în apartament.Am rămas total uimită de ceea ce vedeam.

  Gata şi cu capitolul 3.Dacă va intrebaţi de ce mereu ies atât de neinspirate capitolele,este pentru că stau doar noaptea sa le scriu.Pe la 3-4 şi le termin abea pe la 6.îmi cer scuze dacă găsiţi greşeli.Aştept păreri,ca de fiecare dată.De luni plec în tabără o săptămână,deci probabil o să mai fie un capitol duminică seara.Asta dacă reuşesc,nu promit nimic.Dacă nu,o să încerc să scriu şi din tabără.Sper să reuşesc.Ne mai auzim până atunci!

Şi de data aceasta găsiţi trailer-ul in dreapta.

Hope you like it!

xoxo,

Denna.