My Twitter Love - A Harry Styles Fanfiction!

Capitolul 8.

  Am auzit niste tipete si niste obiecte daramate. Am realizat ca acela este Harry, asa ca am inchis imediat telefonul. In mine se dadea o lupta. Capul imi spunea sa nu ma duc deoarece el s-a folosit de mine, dar inima imi spunea sa merg, deoarece tin la el. Stai, tin la el? Chiar tin la el? 

  Am auzit tonul de la telefon anuntandu-ma ca am primit un mesaj, nereusind astfel sa imi raspund la intrebare. L-am deschis si am dat de o adresa si semnatua lui Niall. Pentru un moment, am crezut ca ar fi bine sa merg. Dar dupa, am realizat ca poate sa fie doar o capcana. E un star, de ce sa fie suparat din cauza mea? Sa fim seriosi! Probabil daca merg o sa am de pierdut, deci mai bine ma lipsesc...

  M-am uitat la ceas si era deja 01:14. Prinsa in ganduri, nici nu am realizat cat de tarziu se facuse. Nu imi era deloc somn, asa ca am hotarat sa ies la o plimbare nocturna. Mi-am luat hanoracul si am iesit din apartament, incercand sa uit de el.

  Cand am iesit din bloc, aerul rece mi-a trimis fiori in tot corpul. Era destul de frig pentru o noapte de vara. Am inceput sa ma plimb pe starzile pusti ce cu cateva ore in urma erau rapite de copii. Era liniste. Dupa ateatea intamplari, liniste. Din pacate, sentimentul de melancolie nu a durat prea mult. Se auzea o melodie din departare. M-am apropiat de acel loc si am dat de un club. Am trecut pe langa, neinteresandu-ma prea tare. Niciodata nu am fost genul de persoana care si-ar petrece o nopate intr-un club. Am grabit pasul deoarece imi era frig, avand doar un maieu si pantaloni scurti. Am auzit o persoana strigandu-ma. M-am intors si am dat de Harry, oarecum. Acela nu era Harry pe care il cunoscusem eu. Era altcineva. Era beat, avea o sticla aproape goala intr-o mana, pe jos erau mii de coiburi, iar hainele ii erau murdare. Fara sa imi dau seama, m-am trezit cu el pe jos peste toate acele cioburi.M-am dus imediat langa el, incercand sa il ridic. L-am asezat pe o banca cat timp eu am chemat un taxi. Nu stiam ce sa fac. Adresa lui am sters-o mai devreme, nestiind ca o sa am nevoie de ea, iar el este prea beat pentr a si-o aminti. Nu cred ca isi mai stie nici numele... Am decis sa il duc la mine noaptea asta. 

  Taximetristul  mi-a rupt firul gandurilor anuntandu-ma ca am ajuns. L-am platit dupa care am incercat sa il duc pe Harry in apartamentul meu. Complicata treaba. In acest bloc nu exista lift, deci a trebuit sa urcam pe scari.  Intr-un final, am ajuns in apartament. Speram din tot sufletul sa nu deschida acum nici un subiect, ci sa se culce. Bine zis, speram.

-Jess, trebuie sa vorbim.

-Harry, uita-te la tine! Esti mort de beat. Culca-te! Vorbim maine.

-Nu, Jess. Trebuie sa vorbim acum. Nu pot sa mai astept.

-Sa astepti ce, Harry?

-Uite, Jess... Eu chiar te  plac. Nu vroiam sa te faci sa suferi. Nu ti-am spus cine sunt deoarece vroiam sa ma cunosti ce pine, cel adevarat. Stiu ca am gresit si imi pare rau! Nu am facut-o intentionat. Te rog, iarta-ma. Te..Te iubesc, Jess. In toate aceste saptamani am realizat ca te iubesc!

-Harry...Ai baut mult. Culca-te! O sa discutam maine, ok?

-Promiti?

-Promit!

-Ma culc doar daca imi dai un pupic de „Noapte Buna”!

-Serios, Harry?!

-Foarte serios.

  M-am apropiat de el si i-am dat un pupic pe obraz. Am plecat imediat in camera mea, nevrand sa imi observe roseata din obraji mult prea evidenta.  Oare chiar spunea adevarul? Oare chiar simte ce simt eu pentru el? Mai devreme nu mi-am raspuns la intrebare, dar acum pot sa imi raspund. Da, simt ceva pentru el. El este singurul care ma intelege, care a fost mereu alaturi de mine in momente in care credeam ca sunt singura, care a vorbit cu mine cand nimeni nu o facea. Cred ca m-am indragostit de el. 

  M-am uitat la ceas. Era deja ora 3:28. Mi-am facut un dus rapid, mi-am imbracat pijamaua si m-a bagat in pat. Am incercat sa adorm, dar nu prea reuseam. Am auzit niste pasi, dupa care usa camerei mele deschizandu-se. Am deschis putin ochii si l-am vazut pe Harry, fara tricou pe el, intrand in camera.

  M-am prefacut ca dorm.A venit la mine m-a luat in brate si mi-a spus ca ma iubeste,apoi m-a strans incet in brate.Imediat dupa a plecat din camera.God,doar la asta m-am gandit toata noaptea,nu am reusit sa dorm prea mutl.Cuvintele lui..a vorbit asa dragut cu mine,dar poate era doar beat.

                                                                    ***

    Dimineaţa am început-o cu un zâmbet pe buze.Chiar dacă vremea nu era aceeaşi cu starea mea.Eram foarte fericită,în ulţimul timp doar el a reuşit să mă facă să zâmbesc şi îi mulţumesc mult pentru asta.

  M-am schimbat şi am ieşit din cameră.L-am văzut pe Harry,stând pe canapea şi butonând telecomanda.Imediat ce a auzit scomotul provocat de uşă,s-a ridicat brusc de pe canapea şi a venit spre mine.

-Ăăăm,Jess,ştii ce ţi-am spus aseară,defapt nu am vrut,eram foarte beat,scuze,spune el scărpinându-şi ceafa.

Chiar dacă lacrimile voiau să curgă,m-am abţinut şi am dat doar din cap.

-Poţi pleca te rog?,am adăugat eu.

-De ce?

-Doar..pleacă.

  Chiar dacă s-a opus,până la urmă a ieşit şi am închis uşa cu cheia şi m-am trântit pe canapeaua unde a dormit el..Încă îi puteam simţi parfumul care îmi mângâia nările.Sinceră să fiu chiar am crezut că..pot avea o relaţie cu el.Adică mi-a dat atâtea speranţa,dar ce spun eu aici?El e o vedetă şi aşa va rămâne mereu.

  Ce ironica e viata! Stii, acum esti vesel,crezi ca poti, acum te gandesti ca nu crezi nimic bun. Stii, ca dracu ma simt exact acum, si imi vine sa plang, dar tac. Tot ceea ce am crezut se sfarama sub ochii mei, tot ce am vrut s-a dus, si am ramas asa. Pierduta. Despre ce naiba e vorba de fapt? Despre viata mea, despre ce cred eu. Pe nimeni nu intereseaza, dar mai bine previ acest sentiment, citind pe cineva care traieste asa ceva, decat sa traiesti tu. Nu, nu sunt negativista, dar asa e viata. Ironica. Nu-mi place viata. Cu atat mai mult cu cat incerc sa nu plang. Incerc. Poate vine cineva care ma va salva. Poate. Sau poate ca nu.

  Cateodata viata ma enerveaza. Am impresia ca nimeni nu-mi aude tipatul disperat, ca plang degeaba, ca iubesc degeaba. Pur si simplu, ma opresc un moment si ma analizez. Cred in mine, e ca o certitudine, dar nu cred in lume. Nimeni nu cred ca ma intelege, ca-mi intelege sentimentele, si cel care mi le intelege e mult prea departe de mine. Nu am pe cineva caruia sa-i destainui destinul, si nici nu vreau. Totul ramane inchis intre patru pereti ai camerei mele. Toate se afla in mintea mea, nu las nimic sa scape. Nici macar o lacrima. Fac tot ce pot sa ma ascund in spatele unui zambet, dar sunt sigura ca nu imi iese foarte bine.

  Viata ne pune la grele incercari. Ne da sperante desarte, se joaca cu sentimentele noastre, mai exact ne face sa suferim. Sunt zile in care ai vrea sa poti zambi, dar nu poti, si sunt zile cand tot ceea ce  vrei este sa plangi, in schimb afisezi un zambet fals si te prefaci ca totul este ok. Mai presus de toate si de tot, se afla fericirea noastra. Si sa fim fericiti e tot ce ne dorim.

  Gândurile au fost întrerupte de un ciocănit în uşă.Aşa că mi-am şters lacrimile care mi-au curs fără să-mi dau seama şi am fugit să deschid uşa.Era ...

Da..într-un sfârşit am reuşit să pun şi eu acest capitol scurt.Am lăsat toate temele pe săptămâna asta şi acum nu ştiu cum să fac să le termin.Deci următorul capitol nu stiu când o să reuşesc să îl pun.Aştept păreri şi scuza-ţi greşelile,de data aceasta nu mai am timp să le corectez.

Hope you like it !

xoxo,

Denna.