My Twitter Love - A Harry Styles Fanfiction!

Capitolul 10.

  A intrat cineva pe uşă.Mi-am dat seama imediat cine este.

  Un băiat creţ,cu multe tatuaje,gropiţe,un zâmbet perfect,ochii verzi,mai continui?Nu cred că mai este nevoie.Ne-am dat seama cu toţii cine este.Harry.

  Oh Doamne!Am promis că nu voi mai vorbi cu el.Iar eu când promit ceva,mă ţin de promisiune.Si stai..Parcă eu leşinasem în cercul făcut de toţi oamenii ăia diabolici care aveau camere şi microfoane în mână.El trebuie să fie cel care m-a scos de acolo,Harry.Paparazzi au văzut că el m-a scos.Oh,am dat de bucluc iar cu Niall şi nu numai.

-Eşti bine?,spune el în timp ce se apropie de patul pe care stăteam.

-Nu cred că te interesează starea mea de sănătate,am răspuns eu evitând să mă uit la el.

-Jessie,ce e cu tine?De ce mă eviţi?

-Vreau doar să nu mai aveţi probleme cu presa din cauza mea.

-Dar nu avem,nu din cauza ta

-Haide,Harry,nu sunt proastă.Ştiu foarte bine discuţia care a avut loc între voi şi managerul vostru.Ştiu foarte bine că nu trebuie să fiu în preajma voastră.

-Nu..

-Lasă scuzele,ştiu adevărul.,am spus eu întrerupându-l.

  S-a îndepărtat puţin de pat .Nu ştiu cum,dar am avut curaj şi m-am uitat în ochii lui,ochii aceia de care m-am îndrăgostit de prima data,dar nu am cui să îi povestesc prin ce trec,ochii aceia care străluesc mai rău decât o fac stelele,ochii lui..Care acum,erau îngropaţi în lacrimi.

-Pot să te întreb ceva,Harry?

-Sigur..,mi-a răspuns el cu o voca caldă,uitându-se încă în jos.

-Ce s-a întâmplat mai exact?Adică cum am ieşit de acolo,cum am ajuns aici?

-Păi..avem vacanţă,de la înregistrări şi toate cele,iar fiecare merge să îşi vadă familia,aşa că eu am fost azi să îmi iau bilet,iar presa când m-a văzut pe mine,au năpustit asupra mea,aşa ca te-am văzut pe jos şi te-am luat.

-Nu trebuia..

-Deci voiai să te las acolo,pe jos,leşinată?

-Nu înţelege greşit,dar acum presa o să interpreteze totul greşit

-Presa face mereu asta,e o obişnuinţă pentru mine

-Tu chiar nu îţi dai seama,nu?

-Să îmi dau seama de..?

-Ţie chiar nu îţi e frică de ce lucruri urâte pot scrie despre tine,ţie chiar nu îţi e frică de ce va apărea mâine pe toate canalele tv,pe toate ziarele,pe toate revistele,ţie nu îţi e frică că o să îţi strici imaginea de vedetă?Nu îţi e?

-În primul rând,am mai spus,s-au scris lucruri si mai urâte lucruri despre mine,în al doilea rând,m-am obişnuit să scrie doar prostii,iar în al treilea rând de ce mi-aş strica imaginea ''de vedetă''?

-Pentru că apari aşa..cu mine şi..

-Şi?Ar trebui să-mi fie ruşine de asta?Nu,ar trebui să fiu mândru că te-am cunoscut şi că am o fată atât de frumoasă lângă mine

-Da,Harry?Pe fata asta ''drăguţă'' o cam răneşti.

-Cu ce?

-Ai uitat deja?Cum mi-ai dat speranţe,cum mi-ai spus că mă iubeşti,iar a doua zi că ai fost prea beat pentru a ştii ce ai spus?Aşa uşor ai uitat?

-Nu,nu am uitat.

-Harry,îmi pare enorm de rău că te-am cunoscut,asta nu trebuia să se întâmple!

-Îţi pare rău?

-Da!

  Fără să mai spună ceva,şi-a ridicat capul din pământ,am putut observa că avea lacrimi în ochii,dar se abţinea să nu le dea drumul,s-a întors spre uşă,şi a ieşit.

-Nu,Harry,scuze!,am strigat eu spre el,fiind conştientă că am greşit,am reacţionat greşit la acel compliment drăguţ făcut de el şi sunt doar nervoasă.

  Am strigat pe degeaba,el nu a s-a întors.Singura,în salon am început să plâng.La un moment dat când am reuşit să îmi stăpânesc lacrimile,mi-am scos singură perfuzia din mână,a durut deoarece am tras de ea,dar trebuia să merg să vorbesc sa îmi dea drumul să pot pleca mâine la..tata.

  M-am dat repede jos din pat,iar când să ies pe uşă o asistentă m-a apucat de mâini,ducându-mă înapoi  în pat.

-Ce ai făcut?ţi-ai scos perfuzia?

-Trebuie neaparat să plec de aici,ştiu că nu mă înţelegeţi dar mâine am bilet de avion,trebuie să mă duc la..tata

-Domnişoară,tatăl tău o să vină să te vadă dacă vrea tu în niciun caz nu pleci,şi nu mergi cu avionul.

-A da?O să vină să mă vadă?

-Dacă o să dorească da.

-Tatăl meu ..a.. murit,o să vină?

  Am început să plâng,vorbele asistentei m-au rănit,chiar dacă ea nu şi-a dat seama ce s-a întâmplat defapt cu tatăl meu.

-Îmi pare rău,nu am vrut..nu am ştiut..,a spus ea jenată

-Doar pleacă!,am ţipat eu la ea.

  Cred că şi-a dat seama ca am nevoie să fiu singură aşa că a plecat.Am plâns,până ochii mei au devenit ca nişte roşii.Mi-am luat telefonul,neştiind ce să fac şi la cine să apelez,l-am sunat pe Niall,oh,nu-mi vine să cred că am făcut asta.

-Alo?

-Niall,sunt Jessie.

-Jessie,parcă vorbisem ceva!

-Ştiu Niall,dar ştii mâine trebuia să plec în oraşul meu natal,aşa că m-am dus să îmi iau bilet,acolo am dat peste o grămadă de paaprazii care îmi puneau întrebari legate de Harry,am încercat să plec,dar nu mă lăsau şi din cauza înghesuielii am leşinat,m-am trezit la spital,unde era Harry..Care a spus că el m-a luat de acolo şi m-a adus la spital.

-Ce Harry e acolo?

-A fost..

-Jess,nu am cu ce să te ajut,trebuie să îl ţin pe Harry departe de presă şi orice altceva.

-Presa nu va înceta!Aşa că trebuie să mă ajuţi să ies din spital ca să pot pleca,dacă eu ies din peisaj totul o să revină la normal.

-Nu am cum să te scot..

-Niall,eşti vedetă!Foloseşte-te de asta!

-Uite,merg să văd unde e Harry,apoi vin să văd ce rezolv,stai cuminte acolo.

-Ok,grăbeşte-te te rog.

-încerc.

  Am intrat pe Twitter,şi aveam mii şi mii de followeri,iar mesaje pe măsură.Am citit o parte din mesaje în care eram ameninţată,jignită..Dar au fost şi câteva frumoase,cum că eu şi Harry ne potrivim,da.Să îi spună lui asta.

  Am fost întreruptă de gălăgia de pe hol,aşa că am ieşit să văd ce se întâmplă.Am văzut..

ÎMI CER SCUZE DACĂ SUNT GREŞELI.Nu am timp să le corectez.Şi,începe şcoala,cât de ''bine''vă pare.Urgh,eu trec a 8-a,examene,chestii.Şi am lăsat toate temele de o parte pentru a scrie aici,da,cred că nu o să primesc o nota prea bună..

Aştept păreri.

Mulţumesc pentru cei +1,500 de cititori!Sunteţi genial!

Hope you like it!

xoxo,

Denna.