My Twitter Love - A Harry Styles Fanfiction!

Capitolul 16.

  M-am ridicat repede de pe canapea şi am încerat să merg după Harry,dar Gemma m-a oprit spunând că probabil el ştie ce face.

-Dar Gemma..,încerc eu să spun ceva,dar mă întrerupe.

-Nu,trebuie sa-l ascultăm,să stăm aici,a spus ea în timp ce încuia uşa.

-Şi dacă păţeşte ceva?

-O să fie bine,sunt sigură de asta.

-Gemma,vreau să plec.

-Hei,nu,unde să te duci?

-Măcar la mine la apartament,nu vreau să te deranjez,spun eu.

-Cum să deranjezi,nici să nu te gândeşti şi nu vreau sa mă laşi singură,te rog..

-Nu observi câte probleme cauzez?Adică Niall cine ştie ce a făcut din cauza mea,Harry a plecat în grabă şi nervos,manager-ul cine ştie ce crede despre mine,iar restul băieţilor din trupă nici nu vreau să ştiu ce gândesc!

-Dar nu e vina ta,nu te mai învinovăţii atât!Harry s-a îndrăgostit,tu te-ai îndrăgostit.Nu văd partea rea..

-Eu o văd,Gemma..El e..Harry,Harry Styles,iar eu sunt doar..eu.

  Faţa mea era aproape invadată de lacrimi,dar Gemma m-a luat în braţe.Am găsit căldură şi afecţiune în braţele ei,exact ce aveam eu nevoie.

  M-am aşezat alături de ea pe canapea şi l-am sunat pe Harry,care nu mi-a răspuns.

  Era 3 dimineaţa,Gemma s-a tot rugat de mine să mergem să ne culcăm,dar nu am vrut,Harry nu-mi răspundea la telefon,eram îngrijorată şi speriată,dar ca să nu o îngrijorez şi pe ea şi să o ţin trează,m-am prefacut şi eu că dorm.Imediat ce am văzut că a adormit,m-am dus în living şi am început să-l sun iar.

  Nu mi-a răspuns.Lacrimile au început să curgă,mii şi mii de gânduri îmi treceau prin cap,doar la lucruri rele m-am gândit.E aproape 4 dimineaţa,iar el nu dă niciun semn,nu ştiu nici unde a plecat,măcar să-mi răspundă la telefon să-mi spună ''Sunt bine'' şi sa-mi închidă,eram mai liniştită.Sunt frântă,nu am dormit de câteva ore bune,dar nici nu vreau să renunţ,aşa ca,dacă tot nu raspundea la telefon,mi-am luat în linişte geaca si am ieşit afară.

  Plouă.Puteam simţi cum picăturile mari de apă se prelingeau pe părul meu,ajungând pe faţă,mă simţeam atât de bine.Nimeni nu ştie cât de greu e să rezişti,să trăieşti..pentru nimic,mamei tale sa nu-i pese de tine,tatăl tău care te veghează de sus şi sper că are grijă de mine,şi asta nu e tot.Oricum,peste 3 zile e ziua mea,dar cui îi pasă?Nu vreau să-i spun lui Harry,probabil o să cheltuiască mulţi bani şi o să dea o petrecere,dar eu nu cred că am nevoie de asta.

  Prinsă în gândurile mele,eram udă toată,oboseala și toate problemele s-au acumulat,iar eu nu mai aveam forță în picioare,m-am lăsat în jos,stând acum pe asfaltul rece și ud.Plângeam,ochii îmi erau plini de lacrimi,eram la pământ,am încercat să mă ridic,dar nu aveam forță,poate nici motivația necesară.

  Am văzut farurile unei mașini oprind în fața casei.Apoi am văzut doi băieți venind spre mine,erau ei,Niall și Harry.Motivația mea a fost chiar el,Harry,așa că am reușit să mă ridic și l-am văzut fugind spre mine.

  M-a luat în brațe și mi-a spus că mă iubește,apoi m-a sărutat.Cu colțul ochiilor l-am văzut pe Niall cu brațele încrucișate uitându-se la noi.Dar nu m-am putut concentra prea mult la el,mi s-a îndeplinit una din dorințele mele.Un sărut în ploaie cu persoana potrivită.

  M-a luat pe sus și a fugit cu mine spre intrare.

-Încet,Harry,Gemma abia a adormit,spun eu.

  Imediat ce am intrat am vrut să merg să aprind lumina deoarece nu vedeam nimic.

-Nu,stai nu aprinde lumina!,spune el.

-Eşti ok?

-Da,doar că..vreau să laşi lumina,adica mă simt mai bine cu lumina stinsă,se bâlbâie el.

-Hai,Harry nu fi copil,râd eu şi aprind lumina.

  Am fost speriată când pe faţa lui am văzut sânge şi zgârieturi.Am fugit repede spre el.

-Harry,ce ai păţit,ce ai făcut?,întreb eu speriată.

-Sunt bine,n-am nimic

-Şi ce e cu sângele de pe faţa ta?

-Am spus că sunt bine!

-HARRY!

-Nu am absolut nimic,sunt bine,ok?

-Nu mai ţipa că o trezeşti pe Gemma dacă nu ai trezit-o deja!

  Între timp intră Gemma,care rămâne îngheţată când îl vede pe Harry în halul acesta.Îngrijorată merge la el şi-l îmbrăţişează.

-Harry,spune-mi că nu ai făcut nimic,spune ea.

-Nu am făcut nimic..rău

-Eşti bine?

-DA!Sunt bine,încetaţi să vă comportaţi cu mine la fel ca,cu un bebeluş.Sunt major,sunt vaccinat,sunt pe picioarele mele,am ajuns ceea ce sunt acum,totul e bine,mă descurc nu am nevoie de grija voastră,bine?,izbucneşte el.

-Doar pentru că ne pasa nu trebuie să ţipi şi dacă chiar vrei să ţipi,hai,ţipă la mine,nu la Gemma,pentru că toată vina e a mea!,am ţipat eu nervoasă.

-Tu mereu iei vina asupra ta,ca să ce?Crezi că cineva o să spună că nu e vina ta,că o să te pupe şi o să zică ''Stai liniştită nu e vina ta''?Ei bine asta nu se va întâmpla,ok?,spune el.

  Fără să mai spun ceva,mi-am luat frumos haina şi am fugit spre uşa,deşi afară ploua şi era în jur de 5 dimineaţa,iar eu sunt frântă nu mai aveam forţă nici în mâini nici în picioare.Alergam pe străzi,în cap mi se repetau cuvintele lui.El crede că spun că e vina mea doar ca să mă contrazică el şi să îmi ofere atenţie,dar e ok,fiecare om poate avea o părere,o opinie,dar în cazul lui nu e una foarte bună.Mai ales că înca nu a apucat să mă cunoască complet şi nu ştie ce fel de persoană sunt.

  Am intrat pe o stradă îngustă,nu vedeam nimic,nici măcar felinarele de pe stradă nu luminau.Aşa că am început să fug pe acea stradă până când în faţa mea apar doi bărbaţi cu cuţite.

Gata şi capitolul 16,care e scris mai mult pe fugă,dar nu am vrut sa vă las să aşteptaţi până sâmbătă sau duminică.

Bla-Bla.Acum vine partea când îmi cer scuze pentru greşeli şi vă mulţumesc ennnooorm de tare tuturor care citesc povestea şi mă ajută.MULŢUMEEEESSSCCC ^.^

Hope you like it.

xoxo,

Denna.