My Twitter Love - A Harry Styles Fanfiction!

Capitolul 19.

Băieţii au înregistrat câteva melodii,ieri.Am fost plăcut surprinsă să le ascult.

Dar acum trebuia să plecăm în Sheffield.Oraşul meu natal care îmi trezeşte mii şi mii de amintiri.Chiar dacă majoritatea sunt mai puţin plăcute.

Am urcat în avionul care părea unul de pasageri deşi era unul privat şi am rămas uimită.Pe lângă faptul că am mai zburat o singură dată,nu se compara deloc.Pentru că acesta avea camere de lux pot spune.

Harry a urcat în avion cele două bagaje mici pe care le avem şi ne pregăteam de decolare,dar înainte de asta,Harry m-a condus într-o cameră unde aveam să stăm pentru câteva ore bune.

Eram puţin speriată.Nu la fel de speriată ca şi prima dată,pentru că acum ştiu ca e el lângă mine,dar încă aveam o senzaţie urâtă.

Norocul meu a fost că Harry a observat asta şi înainte să decolăm,a venit lângă mine şi m-a strâns tare în braţe.Nu am fost în stare să îi spun nimic,doar i-am schiţat un zâmbet adevărat.

\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\

Orele în avion au trecut repede și era momentul să coborâm.

Ne-am cazat la un hotel pentru că nu am avut puterea să dorm în fosta casă.

Bineînțeles că Harry a ales un hotel de lux,nu m-am putut opune.

Când am ajuns era deja ora 9,așa că ne-am lăsat bagajele în cameră și am făcut pe rând un duș.

Pentru că eu am fost prima,până a terminat el dușul,m-am schimbat în niște pijamale scurte,m-am trântit în mijlocul patului dublu și am dat drumul la televizor.

În scurt timp,privirea mea a fost ațintită pe un corp bine lucrat,care avea înfășurat doar un prosop mic.Cred că mă uitam cam insistent,probabil și-a dat seama,dar nu mi-am putut lua privirea.

-Ce subtilă ești,spune și râde zgomotos.Oh,la naiba.Și-a dat seama.

-Eu..eu..doar.La naiba nu am nici o scuză.

-Continuă,nu mă deranjează,spune și vine lângă mine în pat imediat ce și-a luat boxeri pe el.

Stăteam pe pieptul lui,fiind deja de mult roșie în obraji,în timp ce el se juca cu șuvițele mele de păr care îmi atârnau pe spate.

-Mâine unde o să mergem?,întreabă el.

-Vreau să mergem la fosta casă,să iau câteva lucruri,apoi..vreau să mergem până la mormântul .. Tatălui meu,spun cu greu și el mă strânge și mai tare în brațe.Doar gândindu-mă îmi dau lacrimile.

[][][][][][][][][][][][][][][][][][]

M-am trezit pe pieptul lui Harry şi automat am zâmbit.M-am ridicat încet fără să-l trezesc şi l-am acoperit uşor şi a mormăit ceva,imediat după asta a deschis ochii.

-Bună dimineaţa,spune adormit.

-Neaţa,te-am trezit?

-Nu,stai liniştită,oricum o să fie o zi lungă,cât e ceasul?

Înainte să îi răspund am aruncat o privire la ceasul de la telefon.

-10:45.

-Mergem să mâncăm?

Am fost de acord,iar după ce ne-am schimbat fiecare,am coborât la restaurantul din hotel şi am mâncat.

***

Orele în prezența lui treceau atât de repede,mă uitam la el și nici nu îmi venea să cred că e al meu.

Am luat un taxi până la fosta mea casă și tot drumul am stat și m-am gândit la momentele frumoase petrecute alături de tata în copilărie.

Când am ajuns , mi-am scos cheia veche din buzunar și am deschis ușa care a scârțâit încet.

Nu a trecut mult timp de când am plecat și totuși s-a depus mult praf aici.

Am pășit îngândurată către camera mea , unde am privit cu lacrimi în ochii fotografiile care erau așezate în diferite colțuri ale camerei.

Harry mă urma tăcut și îngrijorat,neștiind ce să spună sau să facă.

Am văzut o fotografie foarte veche , cu mine și cu tatăl meu de când mergeam zilnic într-un loc micuț,unde se află un lac și e înconjurat de pomi și flori.Mergeam foarte des acolo,era locul nostru preferat.

Voiam să il ărat și lui Harry,dar mai târziu.

M-am plimbat prin toată casa,încet și tristă gândindu-mă la tot.

Am ajuns în camera tatălui meu și m-am trântit în patul lui.Încă îi mai puteam simți mirosul.

I-am căutat prin sertare ca să pot lua ceva ce îmi aducea aminte de el,pentru că am plecat fără să știu și am rămas doar cu amintirea lui.

Într-unul din sertare am găsit niște desene.Știam că era pasionat de desen și toate lucrurile care țin de chestia asta,dar niciodată nu mi-a arătat desenele lui,mereu le păstra pentru el.

Am luat dosarul plin de desene,și m-am așezat cu Harry pe pat.

Primul desen avea desenat un chip și nu mi-a luat mult să îmi dau seama cine e .

-Cine e ? , întreabă curios Harry.

-Mama mea .. , spun și îmi strânge mâna.

-E foarte frumoasă,semănați mult,spune și râd.

-Nu mă compara cu ea,nu semănăm deloc.

Următorul desen avea ilustrat perfect chipul meu . Era atât de frumos.

Am găsit câteva foi și cu poezii care presupun că sunt scrise de el.

Majoritatea vorbeau despre mama și spunea că nu înțelege de ce a plecat și că nu știa ce să mai facă cu mine pe atunci pentru că eram foarte închisă în mine.

Știam că l-a afectat plecarea mamei , dar oare chiar atât de tare?

De ce nu mi-a spus niciodată?

// →Trebuie să reții că tot ce se întâmplă în interiorul tău , este mult mai important decât ceea ce se intămplă în exterior.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

// → Obstacles don't have to stop you. If you run into a wall, don't turn around and give up. Figure out how to climb it, go through it, or work around it.

Pe data viitoare.

P.s:Ştiu că am cam grăbit acţiunea.