My Twitter Love - A Harry Styles Fanfiction!

Capitolul 11.

Se auzeau țipete și toate cele pe holul spitalului.Așa că m-am dat încet din patul meu și am deschis ușa cu grijă.Am zărit mulți ziariști cu microfoane,cred că erau tot cei de mai devreme care nu mă lăsau să plec.Când m-au văzut în pragul salonului,au încercat să se apropie de mine,dar o asistentă care părea de vârsta mea,drăguță ce-i drept,a venit și m-a băgat repede în salon.

-Trebuie să stai puțin aici,până reușim să scăpăm de acei oameni,a spus ea zâmbindu-mi.

-Ce mai vor?,întreb eu speriată puţin.

-Probabil au aflat că eşti internată aici şi au venit să îţi pună întrebări.Ştii,că băieţii au fost la tine?,spune ea zâmbind?

-Băieţii?

-Da,băieţii din One Direction.

-Defapt,a fost doar Harry,care e plecat repede.

-Nu,au fost toţi aici,cât tu erai leşinată,să spunem.Apoi au plecat,pentru binele tău,ziariştii şi toate cele..

*Eram ceva gen ''What?Lor chiar le pasă sau de ce au fost aici şi au stat până m-am trezit''*

-Uhm,te pot ruga ceva?,spun eu uitându-mă la ea.

-Sigur,spune ce s-a întâmplat..

-Ai .. ai putea sta aici .. uhm cu mine,nu îmi place să stau singură,spun cam ruşinată,deoarece nici nu o cunoaşteam,dar îmi plăcea prezenta ei în jurul meu şi cred că avem aproximativ aceaşi vârstă..

-Nici nu aveam de gând sa plec,spune zâmbind.

   În urmatoarea oră am stat în salon,închise.Dar mă bucur,aşa am apucat să o cunosc mai bine.Am aflat lucruri multe despre ea.Are aceaşi vârstă cu mine,nu are părinţi,un trecut asemănator ca al meu,o cheamă Annelisa şi este o fată foarte simpatică.Mi-a dat şi numărul ei de telefon în caz ca o să mai am nevoie de ea,iar la comun acord am decis să păstrăm legătura.

  Când ziaristii au lăsat totul baltă şi au plecat,apare Niall care îmi spune că a rezolvat şi pot pleca acasă,dar trebuie să o fac într-un mod subtil pentru că nu mă vor lăsa în pace pentru o perioadă.Şi de asemenea,cât timp îmi luam lucrurile,cât de mult trebuie să stau departe de Harry,pentru că e o persoană publică.Fără să comentez ceva,am ieşit afară,unde ne aşteptau 2 barbaţi,bine făcuţi,care se apre că erau de la pază.Am ieşit pe uşa din spate,iar Niall,mi-a spus că avionul pleacă în aproximativ o oră.

   în acel moment m-am panicat,dar Niall,mi-a spus că o să ajung la timp.M-am urcat în maşina lui,iar el m-a dus acasă să îmi fac repede bagajul.Când am ajuns acasă,Niall mi-a dat un hanorac care să îl pun pe mine,în caz că ne-au urmărit ziariştii şi să fugim până la apartament.L-am luat,şi-a pus şi el unul şi am început să fugim,repede am descuiat uşa şi am intrat.

-Ok,deci fug să-mi fac bagajul,spun eu grăbită.

-Eşti sigura că te descurci?

-Da,simte-te ca acasă.

  I-am zâmbit şi am fugit în dormitor.Amluat valiza prăfuită de pe dulap şi am început sa îndes câteva haine.Nu foarte multe deoarece nu aveam în gând să stau decât 4-5 zile.În aproximativ 20 de minute,l-am terminat.

  M-am aşezat pe pat,şi am văzut pe noptieră scrisoarea tatălui meu.Mă simţeam mai mult decât vinovată,nu am fost nici măcar la înmormântarea lui,da am aflat destul de târziu,dar puteam citi scrisoarea mai repede sau să încerc să dau de tata.Da,tata,care s-a chinuit de mică sa mă crească singur,şi a reuşit,aşa cum a ştiut şi a putut,fără ajutor din partea mamei sau a rudelor.Chiar dacă mama mai trimitea bani din când în când nu era de ajuns,adică îmi doream mai mult draostea de mamă decât banii ei afurisiţi.Fără să-mi dau seama,aşa emotivă cum sunt,mi-au dat lacrimile.Am tresărit auzul unei voci.