Assasin

Capitolul 15

P.O.V. Justin

Nu stiu de ce am reactionat aşa mai înainte. Nu vroiam să îi pun pistolul la tâmplă. Nu aveam intenția de a o omorî. O iubesc şi nu vreau să o pierd. Ea e prima care m-a făcut să mai simt un gram de bucurie în sufletul meu sfâşiat. Intr-o zi,când voi fi sigur că am încredere deplină în ea,îi voi spune povestea mea şi despre Selena. Dar acum eram încă în stare de acomodare. Zâmbetul ei m-a făcut atât de fericit în după-amiaza asta. Mă bucura să o fac să zâmbească. Era atât de drăguță când o făcea. Când a vorbit cu băiatul ăla am zis că mă duc şi îl snopesc în bătaie. Cine se crede de îsi permite să vorbească cu femeia mea?
Dar de acum am stabilit reguli,pe care ea va trebui să le respecte dacă nu vrea să fie pedepsită. Acum cred că stie de frica mea. Chiar dacă nu îmi place să o lovesc,când va fi nevoie,o voi face. Stau pe canapea în timp ce ea se uita la televizor. Începe să îmi sune telefonul. Îl scot din buzunar şi îl duc spre ureche:

- Da!

- Domnule,am primit marfă nouă. Puteți să veniți să o verificați.

- În maxim jumătate de oră voi fi acolo!

- Bine,la revedere!

- Pa.

Închid apelul şi mă ridic plecând spre camera mea. Îmi scot jacheta din piele,neagră din dulap şi cobor înapoi în bucătărie.

- Hei iubito,eu am puțină treabă. Voi veni peste două,trei ore acasă.

- Bine,îmi spune ea ignorându-mă complet.

- Se pare că e mai important un program TV decât eu...

- Ba nu,îsi întoarce fața spre mine.

- Atunci...sărută-mă!

Se ridică leneşă şi vine la mine cu paşi mici şi repezi.

- Hai domnule Bieber,coboară-ți capul,îmi spune săltându-se pe vârfuri.

Eu mă conformez ei şi apoi o ridic în brațe. Buzele noastre s-au lipit intr-un sărut mic şi tandru.

- Acum pot pleca,îi spun mulțumit.

- Pa,baby.

- Pa,iubitule!

Am luat cheile de pe blatul bucătăriei şi am plecat.

P.O.V. Samantha

Acum e şansa să vorbesc cu Sendy. Mă uit pe geam şi aștept până pleacă Justin. După ce s-a îndepărtat cu maşina,am ieșit din casă pornind spre vilă. Apăs pe sonerie iar nu după mult timp în fața mea apare Florin.

- Bună,Sam.

- Bună,Sendy.

- Intră,îmi deschide uşa şi îmi face semn să pătrund în casă.

Păşesc în casa lui imensă şi observ că e chiar frumoasă. Se aşează pe o canapea albă. În fața ei era o măsuță din sticlă ce avea deasupra ei o vază albă cu flori  încrustată cu pietricele. Din instinct sar direct pe canapea ceea ce îl face să o râdă:

- Mmm,scuze,spun eu rușinată şi ridic o pernă de jos.

- Nu-i nimic.

- Ce mai faci?

- Încerc să mă acomodez cu locul,tu?

- Eu ce să fac,binişor.

- Vrei să bei ceva?

- Un ceai ar fi în regulă.

- Carla,strigă el.

- Da domnule,apare în fața noastră o femeie în jur de 40 de ani,foarte simpatică.