Assasin

Capitolul 10

Mă trezesc cu razele soarelui care îmi luminau fața. Justin nu era în cameră. Mă ridic voioasă din pat şi plec la baie unde îmi fac rutina zilnică. Mă dau cu puțin tuş,rimel şi un ruj nud. Părul mi-l prind într-o coadă de cal iar apoi ies gândindu-mă cu ce să mă îmbrac azi. Deschid dulapul şi încep să mă holbez la el ca boul la poartă nouă. Scot o pereche de pantaloni scurți verzi şi un tricou alb,amândouă erau ale lui Jay,pentru că din nou:acel parfum...ahh...parfumul lui.

Mă aplec să trag covertura peste pat şi deodată simt două brațe puternice care îmi cuprind mijlocul şi mă întorc forțat:

- Ti-am spus că o să te fac să pățeşti pentru aseară!?

- Ce? Ce faci? Da-mi drumul!

- Shhh,păpușă.

Mă ridică pe umărul lui ca pe un sac cu cartofi şi mă duce într-o cameră întunecată. Aprinde lumina şi mă leagă de un scaun.

- Justin,ce faci?

- Te pedepsesc.

- Dar ce am făcut?

- Nu m-ai ascultat.

- Uite îmi pare rău. Doar iartă-mă!

- Ai avut şansa asta dar nu ai profitat de ea iar acum vei suporta consecințele.

Se îndepărtează de scaun lăsându-mă să analizez mai bine locul în care mă aflam. Aici,erau un birou, două scaune şi o canapea iar pereții erau cenuşii. Ce atmosferă bizară. Îi aud paşii apropindu-se de mine şi mâna lui se înfinge în părul meu,lasându-mi capul pe spate:

- Trebuia să înțelegi până acum că nu te poți opune voinței mele.

- Dar nu vreau să fac ce vrei tu. Nu ai niciun drept asupra mea,îi spun revoltată.

- O să mai vedem noi de acum încolo.

Scoate de la spate un briceag ascuțit şi cu vârful acestuia îmi despică lent dar dureros  pielea de pe încheietura mâinii drepte. Ploaia de sânge a început să curgă rapid,pătându-mi genunchii palizi.

- Îți place? Mai vrei?

- Justin...

- Ti-am spus că nu ai voie să îmi rosteşti numele?!

- Domnule Bieber...

- Asa e mult mai bine. Ce vrei?

- Să nu mă mai tai. Mă doare.

- Şi pe mine mă doare când nu asculți de mine.

- Dar eu...

- Taci. Mai ai de îndurat încă 11 tăieturi şi ai terminat pedeapsa.

- Câte?! 11? Ești nebun? Lasă-mă! încep să mă zbat iar din cauza mişcărilor bruşte scaunul a căzut cu tot cu mine. Justin mă ridică şi apoi mă mângâie pe obraz.

- Rezistă,baby. O să le fac mai repede ca să nu mai suferi. Te iubesc.

- Ești un nebun. Ai nevoie de terapii,băiatule!

- Linişte,iubito. Lasă-l pe tati să te pedepsească.

Lama cuțitului îmi tăia pielea ca un fierăstrau. După încă 11 tăieturi,Justin mă dezleagă, mă ia în brațe şi mă cară până sus. Nu vroiam să îl las să facă asta,dar nu mai aveam putere pentru a merge de una singură. Mă duce în baie,unde dă drumul la apă iar apoi îmi ridică tricoul,azvârlindu-l intr-un colț :

- Ce crezi că faci?

- Păi cu atâtea răni pe tine nu cred că mai ești în stare să te dezbraci.