Assasin

Capitolul 30

             ~după o lună~

Samantha POV

Durerea asta de cap nu se mai sfârşea şi starea de greață pe care o aveam constant,îmi îngreuna fiecare zi. Mă uitam în oglindă încercând să mă demachiez. Fiind noapte,purtam doar lenjeria şi un halat de baie pe deasupra pentru că de abia ieşisem din duş. Sunetul provocat de Justin care se tot mişca în pat mă irita ca naiba,iar urmele lăsate de rimel pe ploape sau pe cearcănele mele. Am aruncat demachiantul nervoasă pe măsuță din lemn şi am pufăit. Justin se opri din mişcat şi veni în spatele meu,apucându-mă de umeri. Degetele lui care îmi atingeau pielea acoperită de halat,îmi îngreuna şi mai tare încercarea de a rămâne calmă. I-am luat mâinile de pe mine şi am început să aşez lucrurile dărmate de pe măsuța pătată cu cremă.

- Ce e cu tine,iubito? mă întreabă,apropiindu-se.

Vocea lui îmi zgâria urechile şi nu mai suportam să îl aud. Orice zgomot provocat mă făcea să vreau să dărâm casa asta. L-am evitat,continuând să îmi curăț pleoapele. Îmi luă şervețelul din mână şi mă opri din ceea ce făceam.

- Chiar am nevoie să ştiu ce e cu starea ta,vorbește cu mine! mă mângâie pe obraz şi îsi lasă capul în palma mea.

Îmi dau ochii peste cap,enervată până la culme de atitudinea lui şi parcă îmi veneau în cap toate lucrurile rele pe care mi le-a făcut în trecut. Îl împing şi mă ridic în picioare,dând jos halatul ce mă acoperea pentru că aveam de gând să mă îmbrac cu o pereche de pijamale. Am scăpat un mic sunet de uimire când mi-am văzut burta cu două mărimi mai mari. Mi-am pus mâinile pe talie şi am înconjurat stratul de piele ridicat. Țineam palma lipită de buric când am simțit ceva lovindu-mă. Lovindu-mă din interior. Am clipit des şi m-am întors robotic spre Justin care se holba la fundul meu. Simțeam o mulțime de emoții. Furie,teamă,dar cu siguranța nu bucurie...Toate acestea m-au făcut să îl plesnesc pe Justin peste față. Se uită nedumerit la mine şi mă prinse de încheietură:

- Asta pentru ce a mai fost!? țipă vizibil enervat.

- Sunt gravidă,am spus uitându-mă direct în ochii lui căprui.

Îmi lăsă brațul să îmi cadă pe lângă corp şi se uită ciudat la mine. După câteva secunde în care parcă intrase în transă,zâmbi şi mă lua în brațe. Îsi băgă nasul în gâtul meu şi inspiră puternic. Cu buzele lipite de zona din spatele urechii mele,murmură:

- Te iubesc mult şi-

Nu l-am lăsat să continue pentru că l-am împins.

- Eu nu îmi doresc copilul ăsta,Justin! Nu îl vreau! Am de abia 19 ani şi am în față tot viitorul,nu îmi doresc să rămân cu un copil în casă în loc să mă distrez şi să mă bucur de viață! am urlat exasperată.

- Iubito,se apropie de mine. Ştiu că ti-ai dat seama de asta într-un mod prea pripit,dar e cel mai minunat lucru care ni se poate întâmpla:un copil. Un copil,Sam! dori să mă atingă pe burtă,dar m-am ferit.

- Eu nu vreau copilul ăsta! Nu vreau să îți cresc bastardul şi punct! Mâine,la prima oră voi merge să fac avort! am hotărât.

Justin holbă ochii şi se înroşi. Ridică palma şi mă lovi. Mă ridică nervos de jos şi mă trânti în fund,pe pat.

- Ascultă la mine! Tu nu îmi numești copilul bastard şi cu atât mai puțin să îți treacă prin minte să faci avort! Copilul ăsta se va naște fie că vrei,fie că nu! mă amenință,gesticulând cu mâinile.

- Nu! El nu o să rămână prea mult timp aici,te asigur! am zâmbit şi mi-am mângâiat burta.

Se pare că asta l-a scos din minți rău de tot. M-a apucat de păr şi m-a ridicat în picioare. Vena de la gât i se umflase şi ochii îi erau negrii.
- Nu mă fă să îți smulg părul din cap! Ai noroc că îmi porți copilul în pântece,astfel aş fi măturat cu tine pe jos!

- Nu va mai sta acolo de mâine,râd şi îi fac din ochi.

Mă aruncă pe parchet şi se năpustește asupra mea,cărându-mi la palme peste față. Am țipat la prima lovitură,dar apoi am tăcut. M-a bucurat că l-am enervat atât de tare,poate îmi va cauza un avort spontan prin asta. Se pare că totuși,țipătul meu a reușit să o facă pe Khatrine să audă şi să vină în cameră noastră. Urletul ei înfricoșat nu îl opri totuși pe Justin să se oprească din a mă plesni.

- Adrian,vino repede! Justin o bate pe Sam! țipă plângând încercând să îl tragă pe Justin de lângă mine.

Nu mai simțeam nimic în afară de palmele primite rând la rând peste față sau umeri,care uneori se transformau şi în pumni. Eram mai mult decât sigură că datorită acestor lovituri,voi scăpa de monstrul din interiorul meu. Numai din cauza lui mi se întâmplă acum toate astea! Fir-ar să fie de nenorocit mic.

- Justin,o omori! Dă-te de pe ea,frate! țipă Adrian când intră pe uşă.

Se repezi la prietenul lui şi îl împinse cu putere,reușind să îl îndepărteze de corpul meu însîngerat.

- Oh,Doamne! căscă gura Kat,venind în fugă lângă mine.

Îmi luă capul în poala ei şi mă examină cu atenție. Mă ridică cât de încet şi cu grijă putu ea şi mă cără până în camera ei.
În spatele nostru se auzeau urletele lui Justin:

- Lasă-mă să o omor! Curva asta nu merită nimic! E doar o idioată care nu stie să prețuiască ceea ce are! Adrian,ți-am spus să îmi dai drumul! Treb-

Uşa s-a închis, ne mai auzind ceea ce vorbea. Kat mă aşeză pe pat şi fugi în baie de unde aduse o trusă medicală. Cu un pămătuf de vată umedă îmi ştergea sângele.

- Scumpa mea,cum de s-a ajuns aici? mă întrebă tristă,mângâindu-mi obrazul vinețiu.

- Mi-am dat seama că sunt gravidă,am spus rece.

- Asta e incredibil,Sam! zâmbi şi vru să mă îmbrățișeze,dar am respins-o.

- Nu,nu e! De ce toți reacționați la fel?! Eu am doar 19 ani fir-ar să fie! Nu vreau să rămân la fundul unui copil şi la oala cu mâncare de pe acum! Nu îl doresc pe bastardul ăsta care mi-a provocat în seara asta bătaia primită!

- Sam,dar e un lucru bun să ai un copil. E rodul iubirii dintre tine şi soțul tău,îmi luă mâinile în ale ei.

- Rodul ăsta îl vom putea avea şi peste câțiva ani.

- Sam...

- Niciun "Sam". Am nevoie de odihnă. Sper ca mâine când mă voi duce la doctor să îmi spună că a murit,am spus şi m-am lăsat pe spate punând capul pe pernă.

- Nu e corect să îi faci asta. Nici lui Justin,nici copilului ăsta nevinovat..murmură învelindu-mă cu pătura.

Mi-am dat ochii peste cap şi după ce am fost sigură că am rămas singură în cameră,m-am ridicat în picioare şi m-am dus în fața oglinzii,punându-mi mâna pe burtă. Am rămas şocată când mi-am văzut chipul învinețit,brăzdat de mici răni deschise.

- Ştiu că mă auzi,ingratule! Chiar dacă din cauza ta acum am fața asta,a meritat. Sper să ți se fi întâmplat ceva sau să fi murit,aşa mă pot descotorosi de tine mai uşor. Chiar dacă voi fi ținută în casă,tot voi găsi o metodă prin care te voi scoate de acolo. Tu nu te vei naşte!