Assasin

Capitolul 37

Nu puteam să cred că acel idiot chiar a îndrăznit să între în casa mea și mai ales că a îndrăznit să-mi răpească cel mai de preț lucru al meu: pe Samantha. După mii de telefoane și sms-uri date oamenilor mei, am reușit să aflu adresa lui Gabino înainte de întâlnirea cu el. Eram cu Adrian și Kat în mașină și încercam să punem la cale un plan pentru a-mi salva iubita din mâinile acelui infect.

   - Eu voi întra prin spate cu Leon, Vince și încă 6 camarazi, iar tu, Adrian împreună cu restul echipei intrați prin față. Kat, tu și celelalte femei din bandă veți aștepta la mașină ordinele noastre prin reportofon. S-a înțeles?, i-am întrebat în timp ce-mi încărcam pistoalele.

     Ambii au dat din cap, iar Adrian i-a luat mâinile Khatrinei și le-a sărutat, dojenind-o că totul va ieși bine. Sincer, și eu aveam câteva emoții ca să le zic așa. Nu puteam să mă gândesc la faptul că draga mea ar putea păți ceva. Îmi promisesem să o îngrijesc atât pe ea, cât și pe copilul nostru cu prețul vieții. Așteptam să se facă ora 14:20 pentru a ne întâlni cu restul clanului. Îmi frământam nervos tâmplele și numai gânduri rele îmi treceau prin minte, dar încercam să le elimin rapid. Ceasul începuse să vibreze puternic, semn că ora se împlinise. Am pornit mașina, accelerând spre locul de întâlnire. În câteva minute ne-am întâlnit la cotitura de pe drumul spre locația lui Gabino. După ce ne-am organizat, fiecare a plecat la locurile de execuție. Am ajuns cu echipa mea la întrarea din spate, și spre surprinderea mea nu era păzită. Probabil Gabino nu se aștepta la o ambuscadă. Am întrat cu grijă având pistolul ațintit în față și încă unul la tivul pantalonilor. Le-am făcut semn alor mei că totul e liber și că putem înainta. M-au urmat cu grijă și în timp ce mergeam în liniște un pocnet de pistol ne făcu să tresărim pe toți. Zgomotul venise din față.

       Fără să mai stăm pe ganduri am început să alergăm spre locul de unde se auzise fiind atenți în toate locurile. În scurt timp, alte bubuitura își făcuseră apariția și deja eram pregătit să îmi descarc și eu arma. În câteva secunde câțiva bărbați, înarmați, alergau spre noi. Am tras înspre ei și au căzut rând pe rând, lăsându-ne cale liberă. Am luat reportofonul și i-am transmis un mesaj lui Adrian:

    - Adrian, la mine e liber acum, unde ești? Trebuie să ne găsim imediat și să ne unim!

   - Justin, sunt în biroul lui Gabino, la etaj. L-am prins pe fraier. Restul sunt morți sau prinși, poți să vii sus.

    Am pus reportofonul în geacă și al alergat cu cea mai mare viteză înspre camera acelui nenorocit. Intrând și văzându-l rânjind, sângele a început să fiarbă în mine. M-am năpustit asupra lui și luându-l de guler i-am dat un pumn în obrazul ăla proaspăt bărbierit.

    - Unde îmi este soția, javră?, l-am întrebat zguduindu-l.
  
    - Prost aș fi dacă ți-aș spune, a răspuns zâmbind viclean.

    - Jur că îți jupoi pielea de pe tine dacă nu vorbești!, am urlat și îl strângeam din ce în ce mai tare de guler.

  Tot ce a putut face a fost să zâmbească și să dea din umeri. Nu se putea așa. Le-am făcut semn băieților care s-au dus să caute în tot depozitul, iar lui Adrian să aducă trusa de tortură.

    - Tu alegi. Ori îmi zici de bunăvoie, ori îmi zici forțat.

    - Să te văd, Bieber.

Deci vrea cu forța, bine. O să-mi facă plăcere. Oricum aveam să-l omor, dar merită să sufere puțin. Odată adusă trusă, fiecare obiect ce se afla în el a fost folosit pe pielea acelui mișel. Încă nu scosese nimic despre Samantha, iar eu deja nu mai suportam. Am luat un clește și am început să apuc câte o unghie și să o smulg. Cred că asta a fost ce i-a umplut și lui paharul de suferință pentru că a icnit ceva.

    - Ce ai zis?, îl întreb ridicându-i capul.

    - E în subsol. Se intră printr-o gaură în pământ din spatele depozitului, a răsuflat rapid cu gura abia deschisă.

   I-am dat drumul la păr și am alergat în locul indicat, nu înainte de a-i trage un glonț în cap și de a arunca pistolul dezarmat pe el. Întru în acea încăpere odioasă, rece și sumbră și deschid ușa grea din lemn ce îmi apăruse în față. Nici nu vreau să-mi imaginez cum de iubita mea a putut sta acolo. Am aprins bliț-ul telefonului și am văzut niște piciorușe micuțe care stăteau ghemuite. Când ridic lumina, o văd tremurând, aproape dezbrăcată, într-un colț al camerei. M-am repezit la ea și i-am luat mâinile de la ochi, și atunci inima mi s-a făcut bucăți. Fața ei frumoasă era brăzdată de sânge uscat și urme vineții, iar buza de jos îi era spartă. Când m-a văzut s-a prăbușit în brațele mele și a început să plângă, abia mai avea putere să facă și asta. Ce i-au făcut aceste animale?

    - Iubita mea... Iartă-mă.. Te rog să mă ierți, dragostea mea. Nu trebuia să te las acasă, nu s-ar fi întâmplat ni...

   - Doar du-mă acasă, iubitule, te rog. Nu mai rezist, m-a întrerupt uitându-se în ochii mei.

     Am luat-o în brațe și am ieșit cu ea la lumină. Am sunat-o pe Kat care a venit imediat cu mașina și am așezat-o pe Sam pe bancheta din spate cu grijă. Kat a rămas cu ceilalți, iar eu am plecat cu viteză spre casă. Îi aruncam priviri din minut în minut, asigurându-mă că e ok. În scurt timp a adormit. Tot ce îmi venea acum în minte era doar sănătatea ei și a copilului nostru, de care îmi făceam atâtea griji.