Assasin

Capitolul 14

P.O.V. Samantha

M-am trezit intr-un sfârșit şi eu fericită. Razele calde ale  soarelui îmi radiau pielea iar cel mai important era că mă aflam în brațele persoanei iubitei. Mă întorc cu fața spre el şi îmi dau seama cât de frumos poate fi. Părul ăla blond ciufulit îl făcea atât de sexy. Doamne la ce mă gândesc? Yacks! Dar totuși aş gusta puțin din buzele alea cărnoase. Îmi ridic fața şi îmi apăs discret gura peste a lui. 

Mă topesc. Aduceți apă oameni buni,chemați pompierii. Băiatul ăsta mă face să iau foc!

   Deschide ochii şi mă cuprinde de talie:

- Bună dimineața,iubitule!

- E bună pentru că ai apărut tu în viața mea.

- Ce dulce,zâmbesc şi îl pup pe obraz.

- Ce dulce e gura ta. Pot să mă îndulcesc? întreabă trasând  conturul buzelor mele cu degetul lui arătător.

- Oare poți?

- Să vedem,şi se apleacă deasupra mea ținându-mi fața între palme.

S-a apropiat lent de obrazul meu şi mi-a şoptit la ureche:

"Ai noroc că ești în pijamale. Dacă purtai un tricou şi o pereche de boxeri,acum eram deja în tine şi tu mi-ai fi gemut  numele de plăcere".

- Ce nesimțit ești,roşesc vizibil şi îi dau o palmă.

- Auch,asta a durut. Dar să vezi ce o să te doară pe tine când te va penetra Jerry.

- Ce fel de om poți fi? Ce pervers nebun am ca şi iubit!

- Ai uitat de sexy,frumos,talentat,deștept!

- Şi foarte modest.

- Păi da!

M-am uitat la ceas şi era 10:25.

- Uhm...Justin...nu stiu cum să îți zic,mă fâstâcesc amintindu-mi că azi trebuia să mă întâlnesc cu Marta.

- Zi odată!

- Stiiiiiiii....aseară mi-ai promis că mă laşi să o văd azi pe cea mai bună prietenă a mea.

- Eu am zis asta? face o fața confuză,pe frunte ivindu-se adorabilele lui riduri de expresie.

- Da. Mi-ai promis.

- Of,bine. Promisiunea e promisiune.

- Mulțumesc. Te iubesc mult,mult,mult,mult,mult de tot!!!

- Şi eu,prințesă!

- Pot să împrumut telefonul tău pentru a o suna?

- Ok.

Mă arunc pe pat şi iau telefonul de pe noptieră. Încep să tastez numărul Martei şi apoi duc mobilul la ureche. După vreo patru,cinci secunde aud vocea aia care mi-a lipsit enorm de mult:

- Da?

- Marta? Sunt eu,Sam.

- Samantha? Oh,doamne. Unde ești? Ce s-a întâmplat cu tine în ziua aceea? Toți suntem foarte îngrijorați.

- Sunt bine,linişteşte-te. Vreau să ne vedem.

- Sigur că da. O să le chem şi pe celelalte.

- Stai nu,nu chema pe nimeni.

- De ce?

- E complicat. Vreau să vi să ne vedem la cafeneau de pe strada Brook. Nu spune nimănui că mă întâlnești. Te rog,Marta. E în joc viața mea,a ta şi a familiilor noastre.