Assasin

Capitolul 34

Asta ar înseamnă că declară şi el război? Nu îmi e frică,mai ales că eu am vrut să se ajungă aici,iar dacă şi el îsi dorește să participe...de abia astept! Pe drum,Justin,mări viteza în ciuda faptului că ştia că nu suport lucrul ăsta. Mi-am împreunat mâinile şi m-am aşezat mai confortabil pe scaun. Rânjetul lui apăru imediat cum îmi văzu starea.

- Iubito,te simți bine? mă întrebă accelerând iarăși.

Am preferat să nu îi răspund,în schimb mi-am despărțit picioarele şi mi-am aşezat palmele pe coapse,mişcându-le încet. Dacă aşa vrea să ne jucăm,bine!

- Sam,ce tot faci? îsi linse buza şi încerca să fie atent la drum.

E mai ușor decât cred să îl păcălesc. Mi-am lăsat capul pe spate în timp ce continuam să mă pipăi,scoțând la final un mic geamăt. Justin încetini şi de uită împrejur. Ceva îi atrase atenția deoarece zâmbi intr-un mod ciudat şi dădu din cap. Viră la stânga şi eu abia după câteva minute,observasem că o apucase pe un drum pietruit,pustiu. Am încetat din a face acțiunile de mai înainte şi m-am uitat la el. Nu îsi lua ochii de la drum,ba chiar prin siguranța cu care conducea,părea că ştie traseul.

- Unde mergem? întreb,dregându-mi vocea.

Tăcu un moment,dar apoi râse. Râsul acela de om bolnav mintal care îmi dădea fiori pe şira spinării.

- Justin,vrei să îmi spui unde naiba mergem? l-am întrebat răstit.

Işi aşeză o mână pe pulpa mea. Atingerea lui nu era una calmă, afectuoasă ci una violentă,agresivă. Strângea cu putere carnea de pe piciorul meu.

- Justin,mă doare! Ce tot faci? urlu şi încerc să îi îndepărtez mâna.

Cu cât încercam să i-o mişc,cu atât aplica mai multă putere. Simțeam cum sângele mi se opreşte în vene.

- Mă doare,idiotule! Opreşte-te! mă foiesc în locul meu,dar degeaba.

- Crezi că poți să îți bați atât de uşor joc de mine?! Hm? Samantha,din cauză că ti-am dat libertate,ai început să ai un tupeu prea mare! O să îți aduc aminte că nu ești decât o târfă care îmi ocupă timpul ca să nu mă plictisesc! spuse şi îmi dădu drumul.

Am vrut să ripostez însă nodul care mi se pusese în gât,nu mă mai lăsa să scot niciun cuvânt. Inima mea bătea cu putere,încercând să îmi dau seama despre ceea ce vorbea. Opri la o potecă şi mă scoase din maşină. Am început să mergem pe jos.

- Care e faza? Ce tot ai? Şi unde dracu mă duci? îl întreb țipând.

Nu răspunse,ci continuă să mă tragă după el. După câteva minute,am ajuns la o cabană destul de plăcută la aspect. Am intrat înăuntru şi Justin m-a dus intr-o cameră care nu avea ferestre si m-a închis în ea. Îl văd cum se agită şi se foieşte de colo-colo. Mă ridic în picioare vrând să îi cer explicații pentru toate astea şi pentru faptul că ne aflăm intr-un loc total necunoscut mie,intr-o cabană care poate nici măcar nu e a lui.

- Treb...

Nu apuc să deschid bine gura că mă împinge pe pat,brutal,aflându-se deasupra mea. Îmi ridică brațele deasupra capului şi le ținea strâns unite intr-o mână,iar cu cealaltă îmi apucă părul în pumn şi îl trase astfel încât gâtul meu să fie descoperit. Ochii lui se întunecaseră,iar maxilarul îi era puternic încleştat. Nu lăsam teama să mă cuprindă. Trebuia să rămân tare astfel încât să nu îl las să câştige.

- Ti-am spus că îți voi demonstra că eşti doar o târfă care e folosită doar pentru a alunga plictiseala? mă întrebă lăsându-şi o parte din greutatea corpului pe mine.

- Dacă sunt doar o târfă,de ce ai făcut un copil cu mine? îi întorc vorba,ştiind că îi ating coarda sensibilă.

- Copilul ăsta nu înseamnă nimic,e doar o greșeală. Ca şi apariția ta în viața mea,de fapt! răspunse dur,uitându-se la gâtul meu.

- Eu sunt o greșeală? Țin să îți reamintesc că tu eşti cel care m-a luat de lângă familie şi prieteni! Tu mi-ai ruinat viața! am țipat şi l-am împins de pe mine,începând să plâng amintindu-mi de părinții mei pe care nu i-am mai văzut de atâția ani.

Nu mai spuse nimic. O linişte bizară se lăsă între noi. Eu suspinam,încercând să îmi opresc lacrimile,iar el doar tăcea şi se uita la mine.

- E..eu ti-am ruinat viața? Ai fi fost un nimic fără mine! Eşti o nerecunăscătoare,o ingrată! țipă dintr-o dată. Am fost cel mai mare bine care ți s-a putut întâmpla!

- Oh,serios?! Ce vezi tu bine la violuri,bătăi,jigniri,droguri,alcool şi alte lucruri pe care le faci tu?

Se ridică în picioare,ridicându-şi pumnul fiind pregătit să mă lovească. Am aşteptat impactul,însă acesta nu mai veni. Am deschis ochii şi l-am văzut cum se uita la tavan. Preț de câteva secunde,respiratia lui se opri,apoi mă privi şi mă luă de mână,trăgându-mă după el, iarăși. Niciunul nu spunea nimic. Am urcat în maşină şi am luat-o pe drumul pe care am venit.

- Mâine vom divorța! spuse mai mult şoptit. De mâine poți face ce vrei,eşti liberă.

Am crezut că nu aud bine ce a zis. Mă întorc cu fața la el. Se uita doar la drum.

- Ce ai spus?

- De mâine poți pleca. Nu vei mai fi obligată să stai cu mine. Poți face şi avort dacă vrei. Nu mă mai interesează,răspunse calm şi cu indiferență.

Nu cred aşa ceva! Sunt liberă! Pot pleca să îmi văd familia,prietenii,să am viața mea obișnuită. De mâine totul poate reveni la normal. Pot chiar să renunț la copil. Dar asta ar însemna să mă despart de Justin şi de tot ce am trăit până acum cu el,ar însemna să renunț la el pentru totdeauna,să renunț la bărbatul care m-a făcut să devin femeie şi pe care am început să îl iubesc ca o copilă timidă,apoi transformându-se intr-o dragoste pătimașă. Sunt în stare să renunț la asta?