Assasin

Capitolul 18

P.O.V. Justin

Stiam ce făcusem aseară şi nu regretam deloc,poate doar puțin. Când am dezbrăcat-o şi i-am văzut trupul îmi venea să o devorez. M-am comportat ca un aiurit când i-o trăgeam ca un animal dar mie îmi plăcea însă ei îi provoca o mare neplăcere. Probabil că mă ura în momentele astea dar o s-o fac să mă iubească din nou. Şi dacă nu va accepta,o s-o forțez.

Mă străbat din gândurile mele şi îmi arunc ochii pe ea. Dormea la aproape jumătate de metru depărtare de mine. Mi-am dus mâinile pe talia şi o trag spre mine. S-a trezit brusc şi m-a împins de lângă ea:

- Nu mă mai atinge! Nu vreau să mai pui mâna pe mine!

- Recunoaşte că nu ți-a plăcut?!

- Ești psihopat? Tu mi-ai furat inocența,Justin! Eu nu ți-am făcut nimic ca să te comporți aşa cu mine.

- Nu mi-ai respectat regulile! Dacă ar fi fost alta în locul tău era deja moartă!!

- Şi ce mai aştepți? Omoară-mă odată,nu mai suport!

- Nu pot să te omor,încă nu m-am jucat destul cu tine!

- Ești un nesimțit! Credeam că mă iubești,spune ea lăsându-şi capul în jos.

I-am ridicat bărbia şi am şoptit:

- Păi te iubesc!

- Mai taci! Tu doar ai vrut să mă folosești. Am avut încredere în tine. Am crezut că te-am putut schimba,dar nu! Tu ai fost,ești şi vei fi mereu același suflet de gheață pe care nimeni nu îl va putea topi. Chair dacă acum mi se rupe inima că îți spun asta trebuie să stii că ăsta este adevărul.

- Ba nu. Tu nu înțelegi. Eu te iubesc,Sam,doar că am un trai diferit față de cum erai tu obişnuită. La noi totul e bazat pe respectarea unor reguli stricte pe care bărbatul le stabilește iar femeia i se supune.

- Dar de ce e obligată să se supună? Vă considerați niște regi?

- Cam aşa ceva. Nu degeaba îți spun "prințesă". Tu ești prințesa mea mică şi frumoasă pe care o iubesc din toată inima. Mă crezi?

- Cu ceea ce ai făcut aseară îmi vine greu să te cred Justin,spune îndreptându-şi privire spre geam.

- Hei. Uită-te la mine,îi spun iar ea îşi întoarce capul. Ochii săi albaştri m-au fermecat. Erau atât de strălucitori şi buzele ei contemplau de minune această imagine. Fără să mai stau mult pe gânduri îmi frământ gura de a ei.

P.O.V. Samantha

Inima mi-a sărit din piept când a început să mă sărute. Am ripostat însă mâinile lui mă forțau să stau locului. De ce e atât de puternic? Îl urăsc pentru tot ce mi-a făcut. Ba nu...îl iubesc,chiar foarte mult. Până la urmă mă las dusă de val şi îi dau voie să continue sărutul,alăturându-mă lui.

Stiam că adoră când mă joc cu părul său. Mi-am băgat mâna în pleata lui blondă care,pentru că era destul de lungă,cădea pe o parte. Îi masam lent scalpul în timp ce el gemea scurt şi respira  sacadat.

- Te iert,Justin. Doar nu mă mai răni încă o dată pentru că dacă o vei face va fi picătura care umple paharul. Ai înțeles?

- Bine,iubito. Vreau să îmi spui acum cine ești tu!?

Stiam ce vrea să audă asa că nu m-am mai jucat cu nervii lui:

- Sunt a ta.

- Ce?

- Sunt femeia ta!

- Da,prințesă. Ești femeia mea şi numai a mea. Nici a lui Adrian,nici a lui Sendy şi a nicicărui alt bărbat. Ai înțeles, fetițo?

- Da,baby. Am înțeles.

- Acum hai cu tati să luăm masa în oraş.

- Bine. Ieşi să mă dezbrac.

- Nu.

- Cum nu?

- De parcă ar fi prima oară când te văd dezbrăcată...

- Justin,nu fi ipocrot!

- Bine,disperato,ies!!!

- Aşa te vreau. Cățel cuminte,cățel bun Justin.

- Ce ai zis? mă întreabă zâmbind.

- Nimic. Hai pleacă,odată să mă schimb!

- Să vezi ce îți fac când ieşi.

- Cum zici tu!