Revenirea || H.S

~Capitolul 6~

-Bănuieli-

Starea de neliniște ce-l cuprinsese era, pentru el, nejustificată. De ce i-ar păsa de o necunoscută? De ce a adus-o până la urmă la el? Ce căuta ea aseară pe pistă? Și cel mai important, de ce l-a privit... în acel fel înainte să-și piardă cunoștința?

Telefonul ei care vibra pe măsuța de cafea i-a atras atenția, făcându-l să privească telefonul cu un oarecare interes. Să răspundă? Poate părinții fetei își fac griji... Hotărât, a făcut cei 2 pași până la măsuță, luând telefonul și răspunzând la apel.

-Alo, Raven?! Unde ești? De ce ai fugit naibii de la spital?! Cine știe ce putea să ți se întâmple, huh? Zi-mi repede unde ești, ca să venim să te luăm. vocea disperată a Jessicăi l-a făcut pe Harry să se încrunte.

Fugit de la spital? Raven?

-La telefon nu este Ra... Raven. Azi dimineață când voiam să mă întorc acasă, am văzut o fată rezemată de un bloc. Așa că am adus-o la mine, dacă este în regulă. vocea groasă și răgușită a lui s-a auzit în întreaga încăpere, liniștea lăsându-se între cei doi.

După câteva secunde bune în care Harry a crezut că persoana de la celălalt capăt al firului a fi închis, Jessica a găsit puterea necesară să vorbească.

-Se... serios? Bănuiesc că acum Raven doarme, așa că te-aș ruga ca, după ce se trezește să o aduci înapoi acasă. Dacă nu cer prea mult... cum te numești? a întrebat Jessica temătoare.

Nu... nu avea cum să fie el. Dintre toate persoanele posibile, el ar fi ultimul care ar putea fi acel așa zis "salvator".

-Harry. Harry Styles.

Imediat, tusea seacă a Jessicăi l-a făcut pe Harry să se încrunte. Era ceva în neregulă cu numele lui?

-Sunteți bine, domnișoară?

-D... Da, de ce nu aș fi. Pot să am încredere în tine că-mi vei aduce prietenă acasă cât mai repede? Adresa ți-o poate da ea.

-Desigur. La revedere.

-La revedere... Harry. a spus Jess înainte să închidă furioasă apelul.

Harry a mai stat câteva secunde cu telefonul la ureche, meditând ceea ce s-a întâmplat. I s-a părut, sau persoana de la telefon îl... cunoaștea?

Lăsând gândurile pentru mai târziu, a decis să urce la etaj unde o lăsase pe Raven... tipa care a întâlnit-o prima oară la ieșirea din acel magazin când s-a enervat pur și simplu, tipa care aseară era cocoțată pe capota mașinii lui și care ea l-a enervat.

Cu pași legănați și lejeri a urcat cele câteva scări, întrebându-se dacă 'prințesa' s-a trezit.

Raven POV

Mi-am deschis ochii obosiți, simțind o durere cumplită de cap. Am gemut de durere, în timp ce mă uitam în jur. Cu siguranță nu mi-am redecorat camera în nuanțe de negru și gri, și cu siguranță nu ale mele sunt hainele aruncate pe scaunul de la birou, fiind destul de sigură că sunt bărbătești.

Unde sunt?

După această întrebare, oarecum prostească dar care mă măcina, întâmplările de dinainte să 'adorm' mi-au reapărut în fața ochilor. Fugitul din spital, amnezia, toată viața mea... și Harry.