Revenirea || H.S

~Capitolul 3~

-Planuri date peste cap-

Am intrat încet în casă. Am împins ușor ușa în urma mea, sperând să nu trezesc pe nimeni.

După o zi întreagă petrecută cu Dylan și de pus cap la cap niște amănunte importante, am decis că ar fi vremea să mă car de acolo. Nu din cauza lui, căci era gata să mă lase să dorm la el, dar cred ca Jessica și-a făcut griji destul. Oricum, este deja târziu și cum ea doarme, asta voi face și eu. Discuțiile pot aștepta câteva ore.

Mi-am lăsat geanta într-un colț al camerei, după care m-am dus la dulap să-mi găsesc ceva de dormit. Trecuseră deja câteva minute în care tot ce am făcut a fost să mă uit la dulapul din fața mea. Oftând zgomotos, mi-am luat un tricou negru care era cu câteva mărimi mai mare decât aș avea nevoie, și l-am îmbrăcat cât ai clipi, pe dedesubt având doar perechea simplă de boxeri.

Am căutat în geantă telefonul, ca mai apoi să merg spre pat, așezându-mă în el, cu telefonul sub pernă.

Zgomotul produs de telefon, m-a făcut să mă trezesc oarecum și să caut telefonul.

-Da? am întrebat odată ce l-am găsit, frecându-mă cu mâna liberă la ochii care lăcrimau ușor.

-Raven, la naiba, știu cât e ceasul dar cred că vrei să vezi asta. am recunoscut vocea panicată a lui Don, încruntându-mă.

-Stai așa, cât este ceasul? l-am întrebat somnoroasă printre mormăituri dezaprobatoare.

-Cam 2 dimineața, dar, după cum ți-am zis, sigur vrei să vezi asta.

-Cât?! La naiba, am dormit o oră, Don!

-Da, da, cine te-a pus să te culci așa târziu? În fine, vin-o urgent la docuri.

-Sper să merite, la dracu. Ajung în zece minute. i-am spus nervoasă, terminând apelul și ridicându-mă din pat pentru a-mi căuta o pereche de blugi, orice.

Am găsit o pereche de colanți aruncați pe un scaun, și fără să stau pe gânduri, i-am îmbrăcat. Părul meu îl simțeam ciufulit, așa că în drum spre colțul celălalt al camerei unde aveam o pereche de teneși, l-am prins în coc cu clama de la încheietură.

În mai puțin de două minute, mă găseam în garaj, pornind motorul mașinii.

-La naiba cu Don. am murmurat nervoasă.

În mai puțin de câteva minute, am ajuns la locul indicat. Nu m-a mirat agitația prea mare care se afla pe stradă, dar ceea ce m-a șocat au fost nu mai puțin de 7 mașini care erau parcate una în spatele celeilalte, pe rând, pe o străduță mai mică, care făcea de asemenea, parte din traseul curselor de aici.

-C.. Ce dracu? am înjurat răsunător în mașină, parcând rapid la locul meu obișnuit.

Cum am coborât din mașină, Don, Dylan și alți tipi care făceau parte din gașcă erau deja lângă mașină, așteptându-mă.

-Bănuiesc că ai observat... a rostit Don cu dispreț privind în față chiar la mașinile care și-au făcut apariția peste zi.

-Ce naiba-s cu ele? l-am întrebat mai mult nervoasă decât confuză.

-De parcă aș știi eu tot. a spus sarcastic.

-Având în vedere că te dai mereu atotștiutor, mă așteptam la ceva mai mult din partea ta! i-am spus nervoasă, arzându-l cu privirea la remarca lui făcută la mișto.

S-a uitat urât la mine, abținându-se din greu să nu-și de ochii peste cap, probabil știind că se va alege cu o palmă zdravănă peste obraz.

-Interesează-te ce mama dracului sunt cu ălea acolo și nu te mai holba de parcă n-ai mai văzut mașini în viața ta! i-am spus disperată, făcându-l practic să fugă din fața mea.

Băieții au început să chicotească, însă le-am dat o privire urâtă și s-au liniștit. Somnul încă era prezent, iar ochii parcă îmi cădeau când clipeam. Am dat cu piciorul în roata mașinii. De nervi. În acel moment voiam să urlu. Să lovesc tot ce prind. Și să rănesc, pe oricine. Cum mulți au făcut cu mine.

Eram conștientă că aproape toată lumea se uită la mine, și la naiba de nu îmi venea să urlu la ei cât de tare puteam. Însă, cumva, am reușit să mă abțin. Aveam prea multe pe cap, încât credeam că o să cedez. Acolo sau nu, știam că aveam să clachez la un moment dat.

Gândurile mele s-au dus înapoi la Harry. Ce mama naibii căuta aici? Și în primul rând, de ce el? De ce tocmai acum? De ce mie mi se întâmplă să simt dracului ceva pentru el?!

Tot în acel moment mă înjuram pe mine. Eram... indecisă, totuși. Ce aveam să fac mai departe? Să continui cu planul de a-l face să plătească cu scopul vieții lui pe tatăl meu? Ca mai apoi să am o viață plină de remușcări? Sau să plec? Oriunde. Singură. Fără să-mi pese?

I-am auzit pașii apăsați și respirația nervoasă a lui Don, ceea ce m-a făcut să mă întorc cu fața spre el.

-Se pare că au ajuns până aici, jegoșii. a mârâit, trecându-și mâna mare prin păr.

Nici nu mai trebuia să-mi dea mai multe detalii. Știam la cine se referă, cu toate că nu asta voiam să aud.

Se pare că au de gând să ne facă de rahat. Au de gând dracului să ne dea totul peste cap, că ei să fie în avantaj și să ne doboare.

Dar, oh, la naiba dacă o să-i las să facă asta.

A/N: Deci, îmi pare atât de rău că am postat atât de târziu, o să mă revanșez. Promit :*! Sper doar că e ceva de capul capitolului ăstuia, însă vreau să vă anunț că de acum începe acțiunea.
Kisses!