Revenirea || H.S

~Capitolul 14~

Destăinuiri

●Harry POV●

S-o las sa plece, din nou? În niciun caz. Am ieșit alergând din încăpere, știind că trebuia să se afle la vestiare. Găsind vestiarul destinat femeilor, am intrat înăuntru fără vreo jenă, doar ea se afla acolo.

Ochii mari şi înlăcrimați ai ei m-au făcut să îngheț pentru o secundă. Nici ea nu credea ce a spus mai devreme.

-Să te las? Kim, nu ai cum să-mi ceri asta acum, când te-am găsit. Sunt fiul lui Snake doar în acte, Kim! Asta nu schimbă cu nimic sentimentele mele față de tine, înțelegi?! M-a crescut? Da, a făcut asta pentru că se simțea vinovat pentru că te-a lăsat pe tine! Îi pare rău, da, Dumnezeule, da! Chiar dacă nu vrei sa crezi, te iubește mai presus decât orice, Kimberly! Sanke poate fi în multe feluri, dar iubește ce este al lui. Crezi că din cauza asta te voi lăsa să pleci, din nou! Fir-ar al naibii, în niciun caz! Te iubesc, te iubesc, te iubesc femeie! Nimeni şi nimic nu mă poate face să nu te mai iubesc sau să te las să pleci pentru a doua oară, chiar acum când te-am găsit după doi ani în care am crezut ca nu mai ești! Că m-ai lăsat singur, că m-ai părăsit! Nu, iubito, nu o să se mai întâmple pentru că tu nu vei fi altundeva decât lângă mine din acest moment. am spus hotărât, apropiindu-mă de ea şi trăgând-o spre mine.

Făcusem ochii mari, era de-a dreptul uimită. La ce se aștepta? S-o las de capul ei? Nu, nu. Ce-i drept, mintea mea asta proastă a procesat mai greu ce tocmai îmi replicase ea acum câteva momente, şi probabil a crezut că am renunțat la ea, dar să fiu al naibii dacă acum nu sunt mai hotărât s-o țin pe femeia asta lângă mine cât timp trăiesc.

-Te iubesc, mă auzi? Te iubesc, iubito! i-am spus înainte ca buzele mele să se contopească cu ale ei.

Mi-a răspuns imediat, făcându-mă mai fericit ca niciodată că a terminat cu micul ei plan în care trebuia să plece de tot din viața mea.

O să fac orice ca ea să fie mereu în siguranță, nu pot risca pentru a doua oară care s-ar putea dovedi a fi definitivă.

-Şi eu te iubesc, Harry. Mai mult decât ai crede.

●Raven POV●

Am ieșit din mașină cu un sigur gând: Harry va locui de acum cu mine, Jessica şi Dus. Vorbisem cu blonda, expicându-i cu lux de amănunte ce se întâmplase şi la final nebunia lui Harry de a se muta cu mine. Nu a avut nimic împotrivă, chiar s-a bucurat pentru noi, iar asta m-a făcut extrem de fericită.

-Mergem? m-a întrebat şatenul, mâna lui poziționându-se pe talia mea.

L-am privit în ochi. Puteam vedea acea sclipire în irişii lui, ceea ce m-a dus cu gândul că şi eu avea aceeași sclipire ca el. Eram... fericiți. De-a dreptul fericiți.

-Mergem. am aprobat dând ușor din cap, înaintând spre vilă.

Ce avea să se întâmple acum? Ce avea să se întâmple cu noi doi, cu cei din ambele mafii, cu... Snake?

Nu aveam răspunsul atunci la acele întrebări, însă singurul lucru care conta pentru mine era Harry. Atât.