Revenirea || H.S

~Capitolul 9~

Jurăminte. Prezentări

-Gata, liniștește-te, nu vreau să mai deschidem acest subiect, nu-mi mai pasă, bine? Vreau doar că tu să fii bine, alături de mine, nimic altceva. a șoptit blând Harry, sărutându-mă pe frunte.

Mi-am ridicat ochii înlăcrimați spre el. Era atât de frumos! Atât de senin, atât de fericit... era Harry pe care-l iubeam din totdeauna.

-Nu... chiar nu mai vrei să-ți zic nimic? Te înțeleg, ai nelămuriri...

-Nimic, mi-a fost suficient cât mi-ai zis, iubirea mea față de tine nu se va schimba vreodată, așa că nu are rost să-mi dai atâtea explicații. Te iubesc, Kim! Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni, niciodată. a rostit ușor, însă foarte serios și hotărât.

-Raven... Mă numesc Raven. i-am spus zăpăcită, făcându-l să râdă.

-Atâta timp cât știi, e tot ce contează. a spus, privindu-mi buzele cu poftă înainte să mi le devoreze.

Fără să gândesc, i-am răspuns la sărut. Îl iubeam, îmi amintisem asta, iar mintea cât și felul în care-mi reacționează corpul când mă atinge îmi confirmă sentimentul. De-abia îmi dădusem seama cât îmi lipsise el, cu totul, de la ochii aceia mirifici până la atingerile și șoaptele sale.  Harry era o parte din mine, care, până acum, nu-mi dădusem seama că-mi lipsea, însă Dumnezeule cât îmi lipsise în tot acest timp!

-Te iubesc, Styles! Jur că n-o să te mai las niciodată. i-am promis întrerupând sărutul, sprijinindu-mi fruntea de a lui.

-Jur că n-o să te mai las niciodată... mi-a adresat aceleași cuvinte, însă jurământul era făcut de el... de toată ființa lui!

Mi-am închis ochii pentru un moment, savurând cât de frumos era totul.

După ani de chin, de bătăi primite fără milă, de măceluri fără număr care m-au marcat, de adevăruri dureroase, de promisiuni nerostite, de pierderi considerabile... îmi găsisem liniștea în brațele bărbatului perfect pentru mine, de la atingeri până la gândire, zâmbete sincere și o iubire care va dura veșnic.

Se pare că meritase toate pierderile...

-Te-am găsit, iubito... după atâta timp în care am vrut sa ajung la tine! După atâta timp în care ai fost mai aproape de mine, chiar și la sute de kilometri! Dumnezeule... Este totul atât de perfect! a exclamat nevenindu-i să creadă că eram în brațele sale, că mă săruta și că știa cât de mult îl iubesc.

-Te înțeleg, crețule. i-am spus zâmbind sincer. -Tu și eu, noi și iubirea noastră... perfect. am șoptit înainte să mă sărute pentru a mia oară, dar pentru prima oară atât de... profund.

În timpul sărutului, o mână de-a sa îmi mângâia chipul, de parcă nu-i venea să creadă că eu eram reală, iar cealaltă m-a luat de talie trăgându-mă mai aproape de el, posesiv dar blând. Era o magie uimitoare între noi, felul în care corpurile noastre reacționau unul în preajma celuilalt... felul în care ne priveam, ne zâmbeam, ne sărutam... o magie de nedescris, care fusese acolo mereu, însă care acum era mult mai puternică.

-Deși nu aș vrea... trebuie să plecăm, avem de dat niște explicații. am spus amintindu-mi de Jessica.

-Oh, Jess, desigur. a spus oftând, îndepărtându-se ușor de mine. -Vreau să-ți cunosc, uhmm... mafia. a spus parcă stânjenit, dar de-a dreptul hotărât.

L-am privit sceptică. De ce i-aș prezenta lui mafia? Având în vedere că este dușmanul ei, într-un fel. Însă, adevărata problemă este cum ar reacționa cei care fac parte din mafie. Niciunul, exceptându-i pe Dus și Jess, n-au habar de trecutul meu, asta incluzându-l pe Harry.

Crețul se părea că aștepta un răspuns, așteptându-se chiar la unul afirmativ.

-Hai să mergem. i-am spus zâmbind cât de fermecător am putut, ocolind răspunsul care era în mare parte spre dezamăgirea lui.

Fără să mai zică ceva, s-a întors pe călcâie, ocolind mașina. Am oftat ofticată, știam că s-a supărat, după care am intrat și eu la randul meu în mașină.

După ce i-am descris casa unde ar trebui sa ajungă, i-am trimis un mesaj scurt Jessicăi cum că în câteva minute voi ajunge, și că nu vreau să facă scandal sau ceva când va intra și Harry cu mine înăuntru. Știam că nu-l înghițea, nu l-a înghițit niciodată, poate în mare parte din cauza faptului că lucrează, orecum, pentru Snake, iar Jessica urându-l pe acesta, îi urăște pe toți din mafia lui. Însă niciodată n-am înțeles această ură aplicată celor care 'zboară' în jurul lui Snake, mulți dintre ei nu au nicio vină că se află sub comanda lui, majoritatea nu l-au văzut niciodată, sau dacă l-ai văzut nu aveau habar cine este, am înțeles în timp că fiecare persoană dintr-o mafie are propriile interese. Ca mine, ca Jess, ca Don, ca Dus, ca Harry, ca Austin... și ca fosta mea gașcă, prietenii mei... baza mea.

Tocmai ce mi-am amintit de cei mai importanți oameni din viața mea, de gașca de pe pistă... persoanele care m-au luat sub aripa lor, eu devenind slăbiciunea lor. La naiba, trebuie să-i văd cât mai curând, iar singurul care mă poate duce la ei este Harry.

-Aici? m-a întrebat rece Harry, arătându-mi cât de nemulțumit a fost de ultimul răspuns al meu.

-Da. i-am răspuns încet, coborând din mașină nu înainte să-i șoptesc să mă urmeze.

Fără a mai sta pe gânduri, s-a aruncat jos din mașină venind în dreptul meu pentru a mă lua de talie. Își marca cumva proprietatea? Căci dacă da, s-ar putea să nu mai aibă cu ce s-o marcheze.

I-am zâmbit fals și amenințător înainte să intrăm în casă, după mașinile care erau în fața casei știam că va urma un adevărat circ, speram doar ca Harry să nu răspundă cu aceeași monedă sau mai rău, știu prea bine de ce este în stare iubitul meu.

-Mă lași pe mine să vorbesc, și nu glumesc. i-am zis în momentul când a trebuit să ne dăm papucii jos.

A afirmat mofturos dar și sceptic din cap, după care l-am condus cu inima cât un purice în sufragerie, unde spre nemirarea mea... se afla întreaga mea mafie.

Până la urmă dorința lui Harry s-a îndeplinit fără acordul meu.

Înainte să deschid gura, cineva mi-a luat-o înainte, surprinzându-mă.

-Ce caută jegul ăsta aici?!

Necorectat.

Am revenit în forță, după un timp destul de considerabil în care chiar n-am avut timpul necesar să postez sau să scriu vreun capitol. Iar pentru asta îmi cer mii de scuze, știu că n-am postat de foarte mult timp și că probabil v-ați pierdut interesul pentru aceasta carte, dar dacă o să fiți totuși alături de personaje pe viitor, vă promit că nu ve-ți regreta.
V-am plictisit, știu și asta, așa că nu vă mai rețin mult, unde n-ați înțeles acțiunea din acest capitol sau chiar din carte, nu ezitați să lăsați un comentariu, vă răspund cu mare drag!
Pe data viitoare 😘👋👋!