Revenirea || H.S

~ Capitolul 15 ~

Decizii

-Cheamă pe toată lumea, niciunul să nu cumva să lipsească! i-am spus în telefon, mai serioasă ca niciodată.

-Ok, Raven. În maxim douăzeci de minute suntem la hală.

-Perfect, şi fă-i tu încă de dinainte să ajungă astfel încât să își țină gura, nu vreau să se întâmple ca data trecută.

-Asta şi făceam, şefa. Ne vedem.

-Ne vedem, prietene. am spus, terminând apelul.

M-am întors către cele trei persoane care mai aveau puțin şi adormeau în picioare.

-Trezirea! le-am urlat, aceștia înfruntându-se către mine. Frate, mai că aveați şi pupați cimentul. am spus zâmbind amuzată de confuzia lor.

-Cine, noi? Nu, cum naiba sa facem asta Kimy. a glumit Dus.

Mi-am dat ochii peste cap, mergând direct în brațele lui Harry. Acum ca dragul meu iubit imi spunea Kim, a inceput si nemernicul de Dustin sa-mi gaseasca o porecla. Si intradevar, era al dracului de naspa sa ai una. Era in jur de 11, iar noi eram morti de oboseala. Am stat de dimineata, pana acum, sa facem un plan pentru a-i nenoroci pe cei din fosta mafie a lui Harry.

Legat de el, a vorbit cu cativa oameni in dimineata asta, astfel ca nu mai facea parte din mafia tatalui nostru... Doamne, cum suna asta! Era o senzatie ciudata, asemenea aceleia cand iti vine sa dai la boboci, de fiecare data cand ma gandeam la asta. Dar, am preferat sa nu imi bat prea mult capul cu asta. Pana la urma, nu ne leaga nimic. Snake e tatal meu de sange, dar tatal lui Harry in acte, atat. Nici macar nu este al meu, in certificat. Astfel ca, nimeni nu stie acest lucru.

-Kim?

-Da, Jess. i-am raspuns prietenei mele, privindu-ne din bratele iubitilor nostrii.

-Raven va ramane doar pentru restul, nu? Iti putem spunem Kim?

Am zambit. Am privit-o cu drag. Prin cate a trecut si blonda asta... iar cea mai mare grija a ei in acest moment este de cum ma va striga.

-Desigur, soro. Imi puteti spune Kim. Pana la urma, asa ma numeam cand ne-am cunoscut, corect?

Au aprobat toti, facandu-ma sa chicotesc. Ei bine, eu zic ca am ajuns destul de bine.

Cu doi prieteni fara de care chiar eram moarta, si cu un iubit pe care-l iubesc cu toata fiinta mea si pe care, pentru prima data, il vad facand parte din viitorul meu.

Da, se pare ca au meritat toate dezamagirile de pana acum.

-Ne spui si noua de ce zambesti cu ochii inchisi, iubito? m-a intrebat Harry curios, facand cuplul de langa sa ma priveasca.

-Daca asta nu e fericire, atunci nu stiu cum altfel ar putea fi. i-am raspuns, facandu-i pe toti trei confuzi. -Pentru inceput, tu, Jess. Nu ai habar cat de mult m-ai ajutat, sustinut, iubit pana acum. Fara tine... nu stiu ce ma faceam. De asta te iubesc. Tu, Dus, iti multumesc ca ne-ai fost alaturi in acesti 2 ani. Ne-ai sustinut cum mai bine nu se putea, ai fost alaturi de blonda asta zapacita neconditionat si ai ajutat-o, crede-ma, la cat de mult am disperat-o pana acum. am spus, razand cu totii. -De asta, iti multumesc enorm de mult si promit ca de acum nu iti mai zic Dus.

-E ok, Kim. Imi poti spune cum doresti, e chiar amuzant. a spus Dustin, surazand si privindu-ma cu drag.

I-am zambit, ca mai apoi atentia mea cazand pe Harry.

-Iar tu, iubitule... tu esti cireasa de pe tort. Ai aparut exact cand trebuia. Fara tine... nu-mi puteam aminti nimic, fara tine nu aveam curajul de a-mi infrange teama care imi privea trecutul, si mai ales, m-ai invatat cum este sa iubesti o persoana cu tot sufletul. Te iubesc Harry, si iti multumesc ca esti aici, dupa cate ai indurat dupa ce... am fost ingropata. Ma rog, teoretic. Si pentru faptul ca ma sustii in tot ce fac si ma accepti asa cum sunt.

Inainte sa-mi raspunda, usa imensa a halei s-a deschis, intrand inauntru nu mai putin de 17 persoane.

Gasca mea...